Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Animal breeding in late Roman settlements from Dobrudja, in the light of research at Murighiol (Halmyris, Tulcea county)

  • TITLU în română: Creşterea animalelor în aşezările romane târzii din Dobrogea, în lumina cercetării de la Murighiol (Halmyris, judeţul Tulcea)
  • Subiect: În privinţa cercetării arheologice, perioada romană târzie este bine documentată în Dobrogea (provincia Scythia Minor), în privinţa analizelor faunistice, până în prezent s-au publicat materiale din şapte situri (tabel 2, fig. 1), însumând 3942 oase. În acest context, cele aproximativ 3553 oase de la Murighiol aduc un plus de informaţie, oferind date inedite asupra acestui subiect. Prima parte a lucrării prezintă pe scurt datele faunistice de la Murighiol (anticul Halmyris), insistându-se pe profilele de abataj (fig. 6-8) şi frecvenţa speciilor în diverse contexte (fig. 5). În partea a doua a lucrării se discută frecvenţele speciilor, cât şi „schemele ipotetice de sacrificare” ale principalelor mamifere domestice în siturile romane-târzii în Dobrogea. Conform acestora (fig. 4, 9) oasele de vită prevalează în aproape toate eşantioanele, valorile taxonului, oscilând în jur de 40-55 %. La extreme se plasează Jurilovca cu un procent foarte mare, de 71,04 % şi Murighiol cu numai 24 %. În materie de exploatare a speciilor de talie mică se înregistrează două categorii de situri: a – cu predominanţă a suinelor domestice, e cazul lotului de la Murighiol (24,85 %) şi Dinogeţia cu 22,65 %. O explicaţie ar reprezenta-o localizarea aşezărilor în vecinătatea Dunării, creşterea speciei fiind relativ facilă şi la îndemână. Capidava, ce ar intra în aceeaşi categorie de situri cu condiţii ambientale similare, evidenţiază un procent de numai 9,94 %. Celelalte eşantioane oferă valori cuprinse între 11-17 %. Diferenţele procentuale apar şi în cazul aceleiaşi aşezări, dar pe loturi diferite, e cazul celor două eşantioane de la Adamclisi. Unul oferă o valoare de 11,04, celălalt 17,78 %. Este un exemplu elocvent de fluctuaţii procentuale, rezultante al unor loturi nesemnificative sub raport cantitativ; b – situri cu predominanţă a ovicaprinelor: Slava Rusă, Capidava, Histria, Adamclisi 1, Jurilovca, Ovidiu. Se pare că şi în epoca romană târzie, clima şi mediul dobrogean au favorizat creşterea ovinelor şi caprinelor, punându-şi amprenta puternic asupra caracterului economiilor animaliere. Astfel că şi în situri cu valori sporite ale porcinelor (cele legate de Dunăre), ovicaprinele înregistrează peste 15 %. Calul este documentat prin resturi faunistice în toate eşantioane, indiferent de mărimea lor, comportând procentaje variabile, oscilând între valoarea maximă de 43,46 % la Ovidiu şi 2,83 % la Dinogeţia. Element oarecum comun acelor vremi, asinul are puţine oase în eşantioanele în discuţie, sub 2 %, lipsind de la Jurilovca şi Ovidiu.
  • Limba de redactare: engleză
  • Vezi publicația: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos
  • Editura: Muzeul Dunării de Jos
  • Loc publicare: Călăraşi
  • Anul publicaţiei: 2011
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXVIII; anul 2011; subtitlu: Orient şi Occident
  • Paginaţia: 170-189
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  18 / 25   >  >|