Călugări sciţi sau călugări bessi?

  • Subiect: În secolul IV există certitudinea prezenţei unor creştini în Scythia Minor, când odată cu prigoana lui Diocleţian apar o mulţime de martiri în aproape toate cetăţile dobrogene, cunoscuţi din martirologii, din inscripţii sau din senzaţionale descoperiri ca cea de la Niculiţel. Este o dovadă indirectă a unei răspândiri apreciabile a creştinismului încă din secolele anterioare. Printre martiri întâlnim unii care aparţineau mediului rural, cum ar fi, de exemplu, Maximus, Dada şi Quintilian întâlniţi în apropiere de Durostorum. Evident aceasta presupune o pătrundere mai timpurie care să fi atins şi satul, multă vreme mai refractar noii credinţe şi mai ataşat credinţelor tradiţionale. Se cunosc chiar şi unele nume trace printre martiri, confirmare a faptului că şi populaţia locală fusese atinsă de procesul creştinării. Scythia Minor apare astfel ca un fel de ”bază" a răspândirii creştinismului. Tracii din Scythia Minor apar în izvoare ca apărători ai ortodoxiei în timpul împăratului monofizit Anastasius. Este vorba de aşa numiţii .călugări sciţi" a căror agitaţie reflectă nu numai ataşamentul pentru ortodoxie, dar şi nemulţumirea populaţiei locale faţă de abuzurile puterii imperiale, ale cărei exacţiuni îi exasperaseră. Autorul consideră că în spatele acestor ”călugări sciţi” se regăsesc călugării bessi pomeniţi în aceaşi epocă în Palestina şi la muntele Sinai.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Peuce
  • Editura: Muzeul Delta Dunării
  • Loc publicare: Tulcea
  • Anul publicaţiei: 1977
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: VI; anul 1977; subtitlu: Studii şi comunicări de istorie şi arheologie susţinute la cel de-al doilea colocviu, Tulcea, 2-5 iunie 1974; serie veche
  • Paginaţia: 199-202
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  19 / 34   >  >|