Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Trei secole de metalurgie la Bocşa

  • Subiect: Începuturile metalurgiei „moderne” la Bocşa (sec. XVIII‑XIX) au fost strâns legate de investiţiile Coroanei de la Viena în întreg Banatul istoric. Exploatările miniere de la Ocna de Fier, prin rezervele lor însemnate de zăcământ, au contribuit în mod decisiv la asigurarea vitalităţii şi longevităţii vechilor stabilimente industriale bocşene şi mai apoi reşiţene. Începuturile exploatării miniere aurifere, a fierului şi cuprului datează încă din vremea romană, urme ale acestei activităţi identificându‑se în perimetrul minei „Iuliana”, iar de prelucrare a zăcământului deasupra minei „Terezia”, unde, în 1741, s‑au descoperit relicvele unei topitorii de cupru. Revigorarea acestei activităţi s‑a declanşat odată cu cucerirea Banatului de către austrieci şi declararea acestuia drept provincie a Coroanei de la Viena. Prima mină de exploatare a fierului de la Ocna, deschisă de austrieci pe versantul nord‑vestic al Munţilor Dognecei, a fost mina „Helena”. În ce priveşte cantităţile de minereu extrase, datele statistice din anul 1855 evidenţiau faptul că, în perioada 1855–1950, acestea au atins valoarea de 6.322.000 de tone şi că, între anii 1719–1771, vreme de 50 de ani pentru Bocşa şi de aproape un secol pentru Reşiţa, câmpurile miniere de la Ocna de Fier au reprezentat suportul durabil al dezvoltării metalurgiei fierului.
  • Limba de redactare: română (rezumat în franceză)
  • Vezi publicația: Tibiscum
  • Editura: Mega
  • Loc publicare: Cluj-Napoca
  • Anul publicaţiei: 2018
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: VIII; anul 2018; subtitlu: Tibiscum - Serie Nouă; seria Istorie - Arheologie - Etnografie
  • Paginaţia: 181-196
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  13 / 24   >  >|