Armonica de gură – particularităţi organologice

  • Subiect: rticolul propune o schimbare de optică asupra investigării muzicuţei – instrument muzical polifonic foarte răspândit altădată, dar puţin cercetat în organologie, motivată de necesitatea extinderii cunoştinţelor privind descrierea şi prezentarea capacităţilor sonore reale ale instrumentului, argumentată fiind de mostre din practica interpretativă în lumina noilor realizări ale cercetării ştiinţifice şi a recentelor informaţii cu referire la istoria instrumentului. Această incursiune în ergologia muzicuţei şi în morfologia muzicii tradiţionale ne obligă să iniţiem studiul asupra elementelor de limbaj muzical: structuri melodico-ritmice, stiluri proprii în maniere solistice de interpretare şi de acompaniament, componente esenţiale în practica organofonică, virtuozitate instrumentală, arie de răspândire etc. Acestea sunt câteva dintre dominantele laturii analitice care vor fi abordate în cuprinsul acestui articol.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: STUDII ŞI MATERIALE
  • Vezi publicația: Revista de Arheologie, Antropologie şi Studii interdsciplinare: RAASI
  • Editura: Bons Offices
  • Loc publicare: Chişinău
  • Anul publicaţiei: 2019
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 1; anul 2019
  • Paginaţia: 271-280
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  19 / 23   >  >|