Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Pons per Danuvium ductus.Date noi despre podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus şi Sucidava

  • Subiect: Constantin cel Mare îşi inaugurează podul ridicat peste Dunăre dintre Oescus (Ghighen) şi Sucidava (Celei) în iulie 328. Acesta este menţionat pentru prima dată de Sextus Aurelius Victor, în Liber de Caesaribus, 41.18, iar apoi de cronografi târzii în secolele VII-IX p.Chr. (Chronicon Pascale, I, 526, 16-17 (P 284) şi Theophanes Confessor în Chronographia, a. 5820 (328), p. 28, (19-20 De Boor). Importantul moment constructiv apare şi în secolul al XI-lea în cronica compilată a călugărului bizantin Georgios Kedrenos, Synopsis historion (Istoria sinoptică sau Compendiu de istorii). Podul apare sugerat sau figurat explicit peste secole în Index Geographicus Celsissimi Principatus Wallachiae – Harta Ţării Româneşti a Stolnicului Constantin Cantacuzino, la sfârşitul secolului al XVII-lea, iar puţin timp după aceea în „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia” (1718, Veneţia), scrisă de fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Anton Maria Del Chiaro. Numit de către locuitorii ambelor maluri ale Dunării “podul de aramă”, din convingerea potrivit căreia picioarele sale ar fi fost turnate din metal, podul îi era în vechime atribuit lui Traian. În credinţa populară, pe puntea sa ar fi trecut în cursul nopţii, către Câmpia Romanaţilor, Domnul de Rouă, îndreptându-se spre curţile lui Ler Împărat de la cetatea Antina (Romula/Reşca). Podul lui Constantin cel Mare reapare menţionat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în lucrarea lui Felix Kanitz, pornind de la informaţiile localnicilor, ori de la piloţii Societăţii de navigaţie cu aburi pe Dunăre din Viena (Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft – DDSG). Unul dintre pilonii din piatră ai podului de pe şenalul navigabil, aproape de malul românesc, este amintit în iulie 1869 de Cezar Bolliac. Acelaşi pasionat gazetar şi arheolog diletant va dezveli portalul de nord în 1873, după ce îl identificase şi îi marcase poziţia în plan, patru ani mai devreme. Acoperit rapid cu pământ şi gunoaie scurse de pe coasta satului Celei, portalul va fi redezvelit şi cercetat într-o campanie intensivă, de către Pamfil Polonic şi Grigore Tocilescu, între 16 iunie – 15 august 1898. Celui din urmă îi datorăm publicarea rezultatelor, în 1902, întemeiate pe observaţiile riguroase şi desenele amănunţite ale inginerului topograf Pamfil Polonic. Abia în vara anului 1968, Dumitru Tudor va coordona săpături ale căror scop precis era redocumentarea portalului de nord şi a pilonilor învecinaţi. Rezultatele acestor cercetări au fost relativ modeste, aducând, totuşi, binevenite informaţii suplimentare. Ele s-au regăsit ulterior într-un articol al lui Octavian Toropu şi în câteva studii monografice asupra sitului şi a podurilor romane de la Dunărea de Jos, datorate în primul rând lui Dumitru Tudor. Contribuţia noastră face o trecere critică în revistă a tuturor datelor istorice şi arheologice existente până acum pentru podul lui Constantin cel Mare de la Oescus-Sucidava. Ea introduce ca elemente de noutate absolută pentru literatura de specialitate rezultatele batimetriei realizate în 2017 prin albia Dunării şi pe cele de geomagnetometrie (2022) din zona de luncă de pe malul stâng al fluviului, astăzi păşune comunală. Astfel, în cadrul proiectului FAST DANUBE, echipa de specialişti de la Marine Research a realizat măsurători batimetrice cu sonare multibeam, prilej cu care a identificat 27 posibile urme (piloni) ale Podului lui Constantin cel Mare ridicat între Oescus şi Sucidava. Urmele pilelor se întind pe un traseu liniar pe 820 m, între ele distanţa medie fiind de aproximativ 30 m. Investigaţii suplimentare de magnetometrie au fost realizate în toamna anului 2022, între portalul de nord, braţul aferent şi gârla Bozahuzului sau a Banului, Celeiului. Rezultatul acestora a constat în identificarea altor 7 anomalii (piloni) datorate podului constantinian, pe o lungime de cca 210 m. Respectivele anomalii prezintă o aliniere riguroasă cu portalul de nord şi pilele de zidărie puse în evidenţă de batimetria realizată prin albia Dunării, iar distanţa între ele este, iarăşi, identică.
  • Limba de redactare: română (rezumat în română şi engleză)
  • Vezi publicația: Cercetări Arheologice: CA
  • Editura: Editura Mega
  • Loc publicare: Cluj-Napoca
  • Anul publicaţiei: 2022
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXIX; nr. în TOM: 2; anul 2022
  • Paginaţia: 631-664
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  11 / 15   >  >|