Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

În problema temeiului pretenţiilor regalităţii Ungariei de supremaţie asupra Moldovei medievale

  • Subiect: „La 20 martie 1360, regele Ungariei Ludovic I răsplătea diversele merite ale nobilului român din Maramureş, Dragoş, fiul lui Gyula din Giuleşti, de care acesta s-a învrednicit cu diferite ocazii “şi mai cu osebire (în) reaşezarea ţării noastre, a Moldovei (…), când a întors cu veghetoare grijă şi cu neobosită strădanie pe calea statornicei credinţe ce trebuie păstrată către coroana regească pe mulţi români răzvrătiţi, rătăciţi din calea credinţei datorate”1. Urmează din citatul de mai sus, că, de la o vreme anterioară neprecizată, autorităţile regale maghiare considerau Ţara Moldovei ca aparţinându-le lor, căci Dragoş din Giuleşti a contribuit la reaşezarea ei, readucându-i pe românii răzvrătiţi la ascultare. Documentul însă nu precizează nici vremea şi nici evenimentul în urma căruia regalitatea ungară se pretindea sau se afirmase de facto ca stăpână a Ţării Moldovei, care, aşa cum se desprinde din formula documentului de mai sus, exista deja ca atare de ceva vreme înainte de a se produce evenimentul în cauză.”
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Banatica
  • Editura: Muzeului Banatului Montan
  • Loc publicare: Reşiţa
  • Anul publicaţiei: 2013
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 23; anul 2013
  • Paginaţia: 489-504
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  18 / 38   >  >|