Institutul Național al Patrimoniului

Administrația Fondului Cultural Național

Europeana

Clasificarea articolelor
Digitizate: 27576
Numai cu fișă descriptivă: 31783
TOTAL: 59359

Notă: Pentru selectare multiplă folosiţi tastele 'Shift' (selecţii succesive) sau 'Ctrl' (selecţii discontinue). Căutarea se poate face pe un singur criteriu de selecţie!

Europeana – biblioteca digitală europeana [europeana.eu]

Biblioteci digitale precursoare și/sau similare Europenei

 

Google Books

A fost lansat în 2004, iar până în 2009 conținea cca 10 milioane de volume. Ținta celor de la Google a fost de a digitiza un număr de 15 milioane de publicații până în anul 2014.  Pe lângă volumul impresionant de material (în care se regăsesc și cărți românești), Google Books oferă și remarcabile facilități de consultare. În primul rând, cărțile sunt ocerizate, adică imaginile paginilor sunt dublate cu textul digital sub formă de șir de caractere, ceea ce permite căutarea cuvintelor în text. Punctul slab al acestei biblioteci digitale sunt fișele bibliografice ale fiecărei cărți, care, de regulă, sunt foarte sumare.

Biblioteca Digitală Mondială [WDL]

Biblioteca reprezintă un proiect al UNESCO, lansat în 2009. WDL pune accentul explicit pe calitatea materialului și expune “doar” 12.320 de resurse culturale din 193 de țări, datate între 8000 î. Hr. și anul 2000, descrise fiecare în șapte limbi. WDL nu se limitează la materiale textuale, ci include și partituri, hărți, fotografii și videograme.

Adresa web la care poate fi consultată este http://www.wdl.org/en.

 

American Memory

Bibliotecă digitală a Bibliotecii Congresului SUA, lansată încă din 1994. În prezent conține peste 10 milioane de resure digitale precum manuscrise, fotografii, afișe, hărți, fonograme, videograme, cărți, broșuri, partituri etc.

Adresa web este http://memory.loc.gov/ammem/index.html.

 

Oxford Digital Library [ODL] 

Biblioteca digitală a Universității Oxford care oferă și colecții muzeale nu doar textuale. Adresa web: http://www.odl.ox.ac.uk

 

Wikisource

Bibliotecă digitală inițiată de Fundația Wikimedia, organizație dedicată promovării „conținutului liber”. Biblioteca este multilingvă și nu este centrată pe cultura occidentală. Pe pagina secțiunii românești a Wikisource sunt accesibile 10.476 de lucrări în limba română de la peste 358 autori.

Adresa web a secțiunii românești: https://ro.wikisource.org

 

Gallica

Gallica este biblioteca digitală a Bibliotecii Naționale a Franței [BnF] și a fost inițiată în 1997. Dar materialele expuse în Gallica provin nu doar din colecțiile BnF, ci și de la mai multe biblioteci partenere, iar unele edituri își expun în catalogul Gallica descrierile bibliografice ale producției curente.  Gallica oferă acces la cărți, periodice, imagini, hărți, fonograme, manuscrise, partituri.

E de remarcat că se oferă interfețe-utilizator și în limbile engleză, spaniolă și portugheză și că — pe lângă interogarea simplă, ușor accesibilă — pe pagina natală i se propun utilizatorului teme de interes și i se oferă spre descărcare și cărți digitale, ce pot fi apoi citite off-line.

O facilitate deosebită oferită de Gallica este „modul audio”, adică textul cărții poate fi ascultat, „citit” fiind de un sintetizator de voce. Acest mod oferă acces la materialele textuale și persoanelor cu deficiențe de vedere.

Adresa web este: http://gallica.bnf.fr.

 

Biblioteca Digitală  a Bucureştilor

Biblioteca Digitală a Bucureștilor este creată de Biblioteca Metropolitană București fiind de departe cea mai bogată în conținut dintre bibliotecile digitale românești.  Se oferă acces la documente digitizate de tip text, imagine, audio sau video, copii digitale fidele ale documentelor aflate atât în patrimoniul B.M.B. cât şi al altor instituţii deţinătoare de fonduri de patrimoniu (Biblioteca Academiei Române, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Muzeul Literaturii Române), urmărindu-se integrarea în comunitatea bibliotecilor digitale europene, atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al interoperabilităţii datelor, în cadrul proiectului EUROPEANA (Biblioteca Digitală Europeană).

Adresa la care poate fi accesată este: www.digibuc.ro.


 

Acte și fapte fondatoare Europeana

Se poate considera pe bună dreptate că inițiativa creării Europenei se regăsește în scrisoarea din 28 aprilie 2005, pe care  președintele Franței Jacques Chirac o scria lui Jean-Claude Juncker și lui José Manuel Barroso, cerându-le să aibă o „reacție” la inițiativa Google, de a crea Bbblioteca digitală “Google Books”.

„Acesta e motivul pentru care dorim să sprijinim acțiunile de digitizare deja inițiate de unele biblioteci europene, pentru a le conecta în rețea și a constitui astfel ceea ce am putea numi o bibliotecă digitală europeană; cu alte cuvinte o acțiune concentrată de disponibilizare masivă și organizată în rețelele informatice mondiale a patrimoniului nostru cultural și științific.”

La 7 iulie 2005 Barosso răspundea pozitiv:

„Așadar, salut inițiativa de a reuni eforturile și inițiativele pentru digitizarea colecțiilor bibliotecilor și arhivelor europene și pentru a le exploata în rețea, formând astfel o bibliotecă digitală europeană.”

După ce, la 24 august 2006, Recomandarea 58 a Comisiei Europene privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și prezervarea digitală, recomandă Statelor Membre să inființeze să susțină facilități de digitizare la scară mare, să promoveze o bibliotecă digitală europeană și să introducă în legislația lor prevederi pentru prezervarea conținutului digital disponibile pe web de către instituții mandatate, la 1 iulie 2007 se lansează proiectul „EDLnet”, finanțat de către C.E. Proiectul, cu o durată de doi ani, grupa peste 50 de parteneri (partenerul din România a fost CIMEC - Institutul de Memorie Culturală.) și avea ca principal obiectiv realizarea unui prototip operațional al Bibliotecii Digitale Europene, Europeana.eu, adică prototipul unui sait care să ofere acces direct la circa două milioane de obiecte digitale (incluzând materiale filmate, fotografii, picturi, înregistrări sonore, hărți, manuscrise, cărți, ziare și documente de arhivă), selectate din materialele deja digitizate și disponibile online în muzeele, bibliotecile,  arhivele și colecțiile audio-vizuale ale Europei.

 

 

La 20 noiembrie 2008 dna. Viviane Reding, comisarul european pentru Societatea Informațională și Media, lansează prototipul Bibliotecii Digitale Europene, Europeana.eu, în prezența miniștrilor culturii din țările membre ale Uniunii Europene.

Lansarea publică a avut loc pe 27 noiembrie, la Paris. A doua zi după deschidere, portalul a fost închis din cauza unui număr record de accesări, care au blocat serverul. Redeschiderea a avut loc abia peste o lună, în decembrie 2008.

La 1 ianuarie 2009 se lansează proiectul Europeana v1.0, succesor al proiectului EDLnet, o „rețea tematică” finanțată de C.E. Proiectul antrenează 85 de parteneri din U.E. ( din România participă CIMEC - Institutul de Memorie Culturală) precum instituții ale memoriei (biblioteci, muzee, arhive, colecții audiovizuale), dar și universități, institute de cercetare, ministere, alte proiecte europene. Menirea proiectului este să transforme prototipul din noiembrie 2008 într-un serviciu operațional.

La 28 august 2009 se publică Comunicarea Comisiei către Parlamentul European în care se precizează: „În prezent, Europeana oferă acces direct prin intermediul unei interfețe multilingve la o colecție de peste 4,6 milioane de cărți digitizate, publicații, clipuri video, hărți, fotografii și documente din bibliotecile, arhivele, muzeele și arhivele audiovizuale ale Europei. Acest număr va crește rapid în anii următori.”

“În prezent, peste 1.000 de instituții culturale contribuie cu conținut la Europeana (direct sau prin intermediul agregatorilor de conținut) și peste 150 de instituții participă în cadrul rețelei de parteneri.”

“Europeana a descoperit o modalitate de a oferi acces direct la colecțiile culturale ale Europei păstrând în același timp vizibilitatea acestor instituții pentru utilizatorul final. Colaborarea ar putea fi extinsă și la nivelul altor inițiative de pe glob, cum ar fi Biblioteca Digitală Mondială (World Digital Library).”

 

Evoluție

Biblioteca digitală europeană: Europeana a reușit „să strângă” în șapte ani de existență cca 45 milioane de obiecte digitale, primite de la peste 3500 de furnizori. Varietatea acestor obiecte a crescut de la an la an, iar acum se pot consulta atât texte, cât și imagini, videograme, audiograme, cât și reprezentări 3D. De altfel cele mai multe dintre obiecte sunt furnizate prin proiecte ce au avut sau încă mai au ca scop crearea de conținut pentru Europeana. 

Aceste proiecte fomează Grupul Europeana și au/sunt conduse de istituții culturale care se preocupă de patrimonial cultural fiind finanțate de către Comisia Europeană în special prin programul eContentplus.

 

 

Cum funcționează?

Europeana acționează în fapt ca un catalog virtual. Obiectele digitale nu sunt stocate pe un server central ci rămân pe cele ale instituțiilor furnizoare. Europeana colectează doar informația contextuală, metadatele și o imagine de mici dimensiuni. Utilizatorii căută informații utilizând aceste metadata dar pot consulta obiectul în contextul original, pe situl web de proveniență, unde sunt accesibile mult mai multe informații.

În prezent Europeana folosește pentru descrierea obiectelor standardul de date Europeana Data Model (EDM) în care furnizorii trebuie să-și convertească metadade create conform altor standarde.

 

 

Căutarea în aplicația Europeana se poate face folosind fie un șir de caractere, fie selectând din diversele tipuri de criterii: media (imagini, texte, video, sunet, text, 3D), limbă, an, țară furnizoare,  instituție furnizoare sau agregator. O funcție de remarcat este posibilitatea de a traduce în 30 de limbi cuvintele cheie folosite pentru căutare.

 

România în Europeana

România este prezentă în Europeana la momentul de față sub forma a cca 119.000 de obiecte digitale provendind de la cca 30 de instituții. Cea mai mare contribuție a fost asigurată de CIMEC-Institutul de Memorie Culturală și Institutul Național al Patrimoniului (care din 2011 prin preluarea CIMEC a moștenit calitatea de agregator național). Astfel între 2008 și 2011 CIMEC/INP au furnizat cca 75.000 de obiecte cu precădere bunuri mobile clasate în patrimoniul cultural național (clasate.cimec.ro), dar și imagini ale monumentelor istorice provenind din Concursul Internațional “Wiki loves monuments” și imagini ale siturilor arheologice ce se regăsesc în baza de date “Cronica cercetărilor arheologice”, de asemenea administrată de CIMEC/INP. Ultima contribuție în Europeana a INP a constat într-o colecție de afișe de spectacole de teatru ce au fost transmise prin intermediul proiectului Athena Plus.

 

 

Alături de Institutul Național al Patrimoniului se regăsesc drept contributori la Europeana și Biblioteca Academiei Române, Televiziunea Română, Biblioteca Națională, Biblioteca Județeană “Panait Istrati”, Muzeul Național de Istorie a României (care a expus obiecte digitizate 3D) etc.

Trebuie remarcat însă că România are un număr foarte mic de exponate comparativ, atât cu numărul de cca 800.00 de obiecte cerut României prin Recomandarea 7579 din 2011 a Comisiei Europene până la sfârșitul anului 2015 cât și cu alte contribuții europene: Olanda (peste 6 milioane), Germania (cca 5,5 milioane), Spania sau Franța (peste 4 milioane). Dintre țările din estul Europei cea mai mare contribuție o are Polonia (1.900.000 de exponate), urmată de Ungaria (700.000 obiecte) și Cehia, Grecia și Slovenia, toate cu peste 500.000 de obiecte.

 

Agregatorul național pentru Europeana

Pentru a pune în practică un plan de perspectivă privind prezența românească în Europeana.eu, Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a elaborat în anul 2008 o propunere de politică publică privind digitizarea resurselor culturale naționale și crearea Bibliotecii Digitale a României, iar la sfârșitul anului 2008 un program național pentru digitizarea a resurselor culturale naționale și crearea Bibliotecii Digitale a României —aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1676/2008. H. G.-ul stipulează principiile de aplicare a Programului: principiul libertății de informare și al accesului universal la informație și  prezervarea moștenirii intelectuale naționale.

Programul are ca principale  obiective:

a) îmbunătățirea, coordonarea și eficientizarea proceselor de digitizare a resurselor culturale la nivel național;

b) sporirea numărului de resurse culturale reprezentative digitizate, diversificarea și conservarea acestora;

c) creșterea gradului de accesibilitate a publicului utilizator de internet a resursele culturale naționale.

În final, la art. 4, se desemnează agregatorul național:  Institutul de Memorie Culturală (CIMEC), instituție publică aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, cel ce care trebuia să administreze repozitul național de resurse culturale digitale și asigură interfața dintre furnizorii de conținut — instituții publice sau alte organizații deținătoare de resurse culturale din România — și Biroul Europeana de la Haga, cel care gestionează portalul Europeana.eu

CIMEC a reușit ca până la 15 noiembrie să constituie repozitul național și să expună 3.299 de obiecte digitale, imagini de bunuri muzeale clasate de către Comisia Națională a Muzeelor. Astăzi numărul de bunuri mobile clasate ce se regăsesc în Europeana prin intermediul CIMEC, respectiv INP este de  cca 75.000.

 

Timp de prelucrare pe server=0.046875 secunde