Jurnalul a fost redactat sub directa îndrumare a generalului Ștefan Panaitescu, Șeful de Stat Major al Comandamentului Trupelor din Transilvania și a maiorului Ioan Tiron, Șeful Biroului Operații, cel puțin până în 18 martie 1920 când are loc o reorganizare a Comandamentului Trupelor din Transilvania, când cei doi sunt detașați. Din acest moment, acuratețea și cantitatea știrilor cuprinse în jurnal se diminuează mult, iar începând cu luna octombrie 1920, devin mai lacunare. Cel care continuă jurnalul este acum doar un sublocotenent. Acest fapt, credem că se datorează diminuării mult a atribuțiilor Comandamentului Trupelor din Transilvania, care joacă în această perioadă un rol mai mult decorativ, atribuțiile lui principale trecând asupra comandamentelor de mari unități. Știrile cuprinse în acest jurnal, suntem siguri că vor zdruncina multe mituri tradiționale ale istoriografiei românești: mitul unanimității dorinței de unire cu România a populației transilvănene, mitul prieteniei tradiționale dintre români și sârbi, mitul ofensivei maghiare din 16 aprilie 1919, etc. Dar nu este mai puțin adevărat că jurnalul este un argument puternic în favoarea comportamentului corect față de populația civilă a armatei române atât în Transilvania, cât mai ales în Ungaria. Cazurile de represiune împotriva populației civile sunt rare și au de obicei drept cauză nerespectarea din partea comunităților locale ale legilor războiului. Mai mult, se observă efortul imens depus de autoritățile militare românești pentru a reinstaura ordinea și legea într-o societate anarhizată de comunism.