„Slăbit de pe urma războiului cu Rusia din anii 1828 - 1829, Imperiul Otoman a acceptat de nevoie revendicarea privitoare la organizarea „miliției naționale”, în Actul adițional și dezvoltător al articolului 5 din Tratatul de Pace semnat la Adrianopol la 2 / 14 septembrie 1829. Ea se compunea din 5.000 de ostași în Țara Românească și 1350 în Moldova 1. Cererile legitime ale grupărilor politice din Principatele Române, au fost traduse parțial prin acte interne cu caracter normativ, purtând titulatura de „Regulament Ostășesc pentru Miliția Pământească a Prințipatului Valahii” și „Regulamentul pentru miliția națională a Moldovei”.