Tehnica de luptă a armatei române în Războiul de Independenţă (1877-1878) / Combat equipment of the Romanian army in the War of Independence (1877-1878)

  • Subiect: „Principele Carol considera obţinerea independenţei României ca pe un obiectiv fundamental al politicii sale externe. Însă dobândirea acesteia nu se putea face decât adoptând una din cele două căi: diplomatică şi militară. În perspectiva unei confruntări militare cu Imperiul Otoman dar şi a organizării unei armate moderne, Domnitorul s-a implicat în mod direct. Astfel, el a dovedit persevenţă şi competenţă în organizarea, instruirea, dotarea şi conducerea armatei române care, prin grele jertfe, a obţinut independenţa României pe câmpurile de luptă din Peninsula Balcanică la 1877-1878. Legile din anii 1872 şi 1874 organizau armata ţării, din rândurile căreia făceau parte toţi bărbaţii valizi cu vârste cuprinse între 21 şi 46 de ani. După mobilizarea din anul 1877, organismul militar a cunoscut mai multe reorganizări succesive, în funcţie de situaţia în care era pus. Toate categoriile de arme şi-au adus aportul, în mai mare sau mai mică măsură, la obţinerea victoriei, în funcţie de dotarea cu tehnică de luptă şi muniţie. Unele categorii de arme s-au aflat la nivelul tehnologic al epocii. În final, armata şi-a îndeplinit obiectivul asumat la începutul războiului, adică obţinerea victoriei pe câmpul de onoare. ”
  • Limba de redactare: română (rezumat în română şi engleză)
  • Secţiunea: History / Istorie
  • Vezi publicația: Oltenia - Studii şi Comunicări
  • Editura: Muzeul Olteniei Craiova
  • Loc publicare: Craiova
  • Anul publicaţiei: 2020
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXVII; anul 2020; seria arheologie-istorie
  • Paginaţia: 310-317
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  19 / 30   >  >|