Comunisul naţional şi filmul istoric: între o relaţie „nepotrivită” şi una de convenienţă. Cazul românesc

  • Subiect: Dezvoltarea cinematografiei şi a televiziunii într-un moment în care toate dimensiunile sociale au fost strict controlate transformă filmul într-o sursă istorică, adesea discutabilă în ceea ce priveşte prezentarea adevărului. Propaganda totalitară nu a făcut decât să distorsioneze la extrem acest tip de sursă istorică şi să o facă inutilizabilă. Cu foarte puţine excepţii, producţiile de film şi de televiziune au distorsionat în diferite grade realităţile prezentate. În România, ca şi în alte state totalitare, ficţiunea şi filmele documentare au fost folosite ca sursă istorică numai în anumite condiţii. De fapt, observând producţia de film, se poate vedea cum au fost marcate de evoluţia cenzurii regimului şi de accentul politic. Apoi vom încerca să urmărim evoluţia filmului istoric românesc în timpul regimului comunist, o perioadă extrem de interesantă şi adesea favorabilă pentru această categorie de filme, prin intruziunea ideologică a regimului comunist în acest domeniu şi prin modul în care a intervenit regimul comunist acest tip de producţie de film.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Istorie contemporană
  • Vezi publicația: Acta Musei Porolissensis: ActaMP
  • Editura: Porolissum
  • Loc publicare: Zalău
  • Anul publicaţiei: 2017
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXXIX; anul 2017; seria istorie-etnografie
  • Paginaţia: 337-353
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  26 / 39   >  >|