Observaţii arheologice privind pridvorul bisericii "Radu Vodă " din Bucureşti

  • Subiect: „Pe unul din dealurile de pe malul drept al Dâmboviţei, unde se aflase un locaş de lemn în secolele XV - XVI, a fost ctitorită în anii 1575-1577 mânăstirea cu hramul Sfintei Treimi, de către Alexandru Mircea voievod (1568-1574, 1574-1577), terminată de fiul său Mihnea (1577-1583, 1585-1591). Mânăstirea Sfânta Troită , în forma pe care i-au dat-o ctitorii, a avut o existenţă scurtă . În 1595 dealul a fost fo losit de oştile otomane care au întărit ansamblul, construind o „palancă " . La revenirea lui Mihai Viteazul, în octombrie 1595, turcii s-au retras aruncând în aer fortificaţiile şi c lădirile mânăstireşti. Pentru aproape trei decenii, că l ugă ri i s-au mutat la mânăstirea Mihai Vodă. În 1613, Radu vodă Mihnea (1601-1602, 1611 ,1611-1616, 1620-1623) a refăcut mânăstirea , reconstruind biserica pe vech ile temelii. De la acest al doilea ctitor ş i-a luat mânăstirea numele sub care a rămas cunoscută. În secolul al XVIII-iea s-au executat anumite lucrări, în timpul lui Ştefan Cantacuzino (1714-171 6), reprezentat în tabloul votiv, precum şi în 1794, când a fost consolidat turnul-clopotniţă. Grave avarii au suferit clădirile mânăstirii şi biserica din cauza cutremurului din octombrie 1802. În 1830, ca urmare a acestor avarii, au fost dărâmate turlele şi pridvorul bisericii. Pe la 1860 lăcaşul a fost transformat în stil neo-gotic, faţadele fiind înălţate şi îmbrăcate cu un strat de zidărie şi tencuială.”
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice: BCMI
  • Editura: Institutul Naţional al Monumentelor Istorice
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 2001-2005
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XII-XVI; nr. în TOM: 1; anul 2001-2005; subtitlu: Vasile Drăguţ - 75 de ani de la naştere. Simpozion 2003; Serie Nouă
  • Paginaţia: 55-63
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  15 / 51   >  >|