Ofranda de cântec sau cântecul de pomană

  • Subiect: Arnold von Gennep este de părere că „mijloacele de subzistenţă pe care morţii, le găsesc în lumea lor trebuie să le procure pe seama celor vii”. Ca atare, lărgind sfera acestor „mijloace” materiale prin adaosul celor trebuincioase sufletului, în acelaşi mod trebuie să-şi procure cântecele şi jocurile populare. Defunctul este dăruit de prietenii şi rudele sale, cu ocazia unor sărbători, cu un cântec sau un joc popular. Darul la care ne referim este oferit din iniţiativa cuiva, spontan şi se reazemă pe tradiţia folclorică locală. Momentul interesează nu numai familia, rudele şi prietenii defunctului, ci întreaga societate rurală. Cântecul de pomană este în fond şi la urma urmei un rit funerar, o mică oază de solemnitate într-o mare acţiune spectaculară în cazul petrecerilor populare. Actul în sine nu face corp comun cu sărbătoarea în contextul căreia se produce (botez, hora satului, nedeie, nuntă) ci, dimpotrivă, contravine stării de bună dispoziţie a participanţilor. Momentul confirmă faptul că legea contrastului funcţionează nu numai în arta cultă, ci şi în creaţia populară.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Etnoreligie
  • Vezi publicația: Tibiscum
  • Editura: Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş
  • Loc publicare: Caransebeş
  • Anul publicaţiei: 2005
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XII; anul 2005; subtitlu: Studii şi Comunicări de Etnografie-Istorie; seria Etnografie-Istorie
  • Paginaţia: 79-85
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  9 / 35   >  >|