Borlova (Caraş-Severin) în contextul istoric al organizării regimentului româno-banatic

  • Subiect: Articolul stabileşte legături între topografia satului Borlova şi caractersticile sale arhitectonice, pe de o parte, şi evoluţia sa istorică în calitate de aşezare grănicerească. Fiind luat ca reper anul 1775 cel al mutării satului pe actuala vatră, se înregistrează următoarea succesiune: l. 1775-1880 - case din lemn, acoperite cu şindrilă; 2. 1880-1910 - case din lemn, acoperite cu ţiglă; 3. 1910-1930 - fundaţie din piatră, pereţi din cărămidă crudă, acoperiş cu ţiglă (tip reprezentat cu aproximaţie în Muzeul satului); 4. După 1930, case mari cu câte trei camere orientate la stradă.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Muzeografie şi istorie
  • Vezi publicația: Tibiscum
  • Editura: Muzeul Judeţean de Etnografie şi Istorie Locală Caransebeş
  • Loc publicare: Caransebeş
  • Anul publicaţiei: 1975
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: I; anul 1975; subtitlu: Studii şi Comunicări de Etnografie-Istorie; seria Etnografie-Istorie
  • Paginaţia: 247-252
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  24 / 29   >  >|