Consideraţiuni privind geneza oraşelor dunărene

  • Subiect: Autorul discută subiectul originii oraşelor româneşti situate pe malurile Dunării. Cercetările arheologice, precum şi colecţiile de documente şi notele călătorilor străini arată o dezvoltare iniţială a unor urbane deja în secolele VIII-X, mai ales pe malul drept al râului. Ulterior, în Evul Mediu, au existat premisele pentru dezvoltarea vechilor căi comerciale spre Balcani şi a porturilor dunărene de la unul din capetele acestor drumuri, dintre care Vicina, Brăila şi Chilia erau cele mai importante. Nu toate cele peste 20 de oraşe dunărene de pe actualul teritoriu românesc s-au dezvoltat în acelaşi timp. Dar toate au suferit pagube ca urmare a campaniilor militare otomane, care de exemplu la Zimnicea şi Piua Pietrei au făcut ca oraşele respective să decadă către un statut rural. Alte oraşe, precum Drobeta-Turnu Severin şi Călăraşi, s-au dezvoltat lent până la încheierea tratatului de pace Adrianopol. În 1829, abolirea monopolului comercial otoman la Dunărea de Jos, stipulată în tratatul de pace menţionat anterior, a reînviat toate porturile în cauză, datorită creşterii comerţului cu mărfuri. Acelaşi fenomen poate fi văzut şi în Călăraşi, un oraş fondat în secolul al XVIII-lea, care a reuşit să se emancipeze abia în 1852 ca urmare a luptei constante a locuitorilor săi. În general, oraşele de pe Dunăre reflectă ele însele istoria românilor. Oraşele dunărene au reprezentat puncte constante de atracţie pentru rezistenţa la opresiunea străină şi au format, de asemenea, germenul condiţiilor moderne de dezvoltare.
  • Limba de redactare: română, germană
  • Secţiunea: Istorie
  • Vezi publicația: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos
  • Editura: Muzeul Judeţean Călăraşi
  • Loc publicare: Călăraşi
  • Anul publicaţiei: 1986
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: II; anul 1986
  • Paginaţia: 233-237
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  25 / 35   >  >|