Întinderea teritoriului Histriei în epoca romană în lumina hotărniciei Consularului Manius Laberius Maximus. Încercare de reconstituire

  • Subiect: Pe baza unei noi verificări a informaţiilor epigrafice furnizate de Horothesia emisă pe 25 octombrie 100 e.n. de guvernatorul Moesiei Inferior (ISM 1, 67 şi 68), autorul propune următoarea delimitare a teritoriului cetăţii Histria: braţul Sf. Gheorghe al Dunării (Peuke) – lacul Razelm (Halmyris) – Dealurile Babadagului (iugum summum) – confluenţa Slavelor (confluentes rivorum Picusculi et Gabrani) – râul Slava Rusă (Gabranus) – pârâul Beidaud (Sanpaeus) – pârâul Râmnic (Turgiculus) – râul Casimcea (Calabaeus). Acest teritoriu extins nu trebuie echivalat cu territorium în sensul juridic, ci cu regio Histriae, un ţinut în cadrul căreuia histrienii erau scutiţi de obligaţii vamale şi în care se mai bucurau şi de alte drepturi. Limitele adevăratului territorium (chōra) nu pot fi decelate cu exactitate. Asemenea împărţire aduce aminte de vechea dualitate între chōra, în sensul său strict, şi proschōros, zonă de influenţă. Situaţia prezentată este valabilă doar pentru epoca romană timpurie, nu şi pentru cea târzie, atunci când pe valea Slavelor aşezările trebuie să fi gravitat în jurul puternicului centru fortificat de la Ibida.
  • Limba de redactare: română, germană
  • Secţiunea: Istorie
  • Vezi publicația: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos
  • Editura: Muzeul Judeţean Călăraşi
  • Loc publicare: Călăraşi
  • Anul publicaţiei: 1988-1989
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: V-VI-VII; anul 1988-1989
  • Paginaţia: 189-197
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  17 / 23   >  >|