Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Leziuni traumatice la animale domestice şi unele practici empirice de vindecare în perioada geto-dacă

  • Subiect: Materialul care face obiectul acestui studiu a fost selecţionat pe baza examinării mai multor eşantioane osteologice provenind de la cinci aşezări getice (secol II-I î.e.n.) din sud-estul României, care au furnizat circa 27000 de fragmente osteologice în total. Analiza fragmentelor de interes din punct de vedere anatomo-patologic a condus la următoarele observaţii: 1. Frecvenţa acestor fragmente în inventarul total este variabilă, de la 0,30% la 0,69%, printre acestea între 0,12% şi 0,27% sunt fracturi; 2. Cea mai mare parte a fracturilor intervin la coaste (76,3%), apoi la membrele posterioare (13,5%) şi la membrele anterioare (6,8%); 3. Fracturile costale sunt reprezentate în mod egal în cele două mari grupe de animale domestice (de talie mare şi talie mică), se vindecau de la sine în contextul în care mecanismul natural al respiraţiei oferea sprijin în acest sens, cel mai adesea aceste fracturi trebuie să fi fost produse de factorul uman; 4. Unele fracturi ale membrelor au pus în evidenţă practicile terapeutice de imobilizare ale oaselor fracturate. Aceste cazuri au fost identificate doar în cazul ovicaprinelor şi păsărilor, la ultimele existând explicaţia unor consideraţii afective care au determinat îngrijirea acestora.
  • Limba de redactare: română, franceză
  • Secţiunea: Arheologie
  • Vezi publicația: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos
  • Editura: Muzeul Judeţean Călăraşi
  • Loc publicare: Călăraşi
  • Anul publicaţiei: 1987
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: III-IV; anul 1987
  • Paginaţia: 63-72
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  10 / 43   >  >|