Cultul apelor, al izvoarelor şi fântânilor reflectat în unele descoperiri arheologice (sec. II î.e.n. - III e.n.)

  • Subiect: Găsim asemenea descoperiri la geţii din a doua epocă a fierului (Ciolăneştii din Deal), la dacii liberi din Muntenia (Străuleşti-Bucureşti) şi la carpii din Moldova (Poiana-Dulceşti), dar şi la daco-romanii din provincia Dacia (Celei şi Orlea) ori în complexe Sântana de Mureş (Ghermăneşti). Se remarcă cu privire la contextele şi inventarele arheologice: 1. Descoperirile apar în apropierea cursurilor de apă; 2. Unele pot fi fântâni propriu-zise (Ciolăneşti, Străuleşti, Ghermăneşti), altele amenajate în apropierea râului (Orlea, Celei, Poiana-Dulceşti); 3. Au fost depuse vase întregi utilizate pentru consumul, transportul şi conservarea apei – ulcioare, amfore, vase cu două toarte etc.; 4. Acolo unde apar doar fragmente, acestea au fost selectate şi par a fi fost rezultatul unor banchete. Existenţa unui cult al apelor este sprijinită de alte argumente: Vergilius menţionează obiceiul geţilor de a bea apa Istrului ca pe un vin sacru înainte de a merge la luptă, iar pe Columna Traiană se observă cum, într-o cetate, dacii împart cu o atitudine solemnă ultimele rezerve de apă.
  • Limba de redactare: română, franceză
  • Secţiunea: Arheologie
  • Vezi publicația: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos
  • Editura: Muzeul Judeţean Călăraşi
  • Loc publicare: Călăraşi
  • Anul publicaţiei: 1987
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: III-IV; anul 1987
  • Paginaţia: 73-76
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  11 / 43   >  >|