Capitolul IV - Mediul geografic

  • Subiect: Complexul neolitic de la Radovanu se află la circa 50 km spre SSE de Bucureşti, la marginea de răsărit a Câmpiei Burnazului, la capătul unei văi secundare, la aproximativ 1,5 km spre vest de cartierul Coadele, com. Radovanu, jud. Călăraşi. Locul ales de oamenii din vechime este o prelungire a terasei, înaltă de circa 20 m, la capătul Văii Coadelor, în zona in care aceasta se întâlneşte cu Valea Lacu Porcului şi cu o vale mică, fără nume. Pe baza probelor de sol colectate pentru analize sporo-polinice, s-a ajuns la concluzia că în cursul perioadei de formare a stratului de pământ din cadrul celor patru niveluri, cu aşezările corespunzătoare, suprapuse pe acelaşi loc, clima din regiune şi respectiv vegetaţia au suferit o continuă oscilaţie de la peisaj specific stepei la cel de silvo-stepă. Prin poziţia geografică a complexului, la limita schimbătoare dintre silvo-stepă şi stepă, locuitorii aşezărilor neolitice suprapuse de la Radovanu, au beneficiat de posibilitatea de a obţine şi de a avea mai uşor terenuri pentru cultivare. De asemenea ei au avut avantajul de a putea vâna atât animale de stepă, cât şi pe acelea specifice pădurii. Lemnul necesar construirii locuinţelor se obţinea destul de uşor din pădurile vecine, iar văile mlăştinoase pe atunci din apropiere furnizau apa curentă şi diferite plante folosite în gospodărie.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos
  • Editura: Muzeul Dunării de Jos
  • Loc publicare: Călăraşi
  • Anul publicaţiei: 1990
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: VIII; anul 1990; subtitlu: Complexul neolitic de la Radovanu, de Eugen Comşa
  • Paginaţia: 18-20
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  5 / 18   >  >|