TITLU în română: Expediţiile militare romane în Regiunea Salletină (307 şi 302 a.Chr.)
Subiect: Pentru anul 307 a.Chr., Titus Livius menţionează un război purtat de trupele romane în regiunea sallentină. Acest episod a fost privit deseori cu suspiciune de savanţi moderni, deşi nu există argumente solide pentru etichetarea sa ca eveniment inventat. Campania sallentină a fost efectuată, cel
mai probabil, de un corp expediţionar detaşat din armata romană care opera în Apulia. Aceasta a fost un avertisment pentru Tarentum şi este posibil ca romanii să fi câştigat aliaţi în zona sallentinilor, începând cu anul 307 a.Chr. După încheierea celui De-al Doilea Război Samnitic, în 303 a.Chr., Tarentum a apelat la serviciile comandantului spartan Kleonymos, deoarece se afla în război cu Liga Lucaniană.
Kleonymos a fost tentat să-şi creeze un domeniu personal în sudul Italiei, aspiraţie care l-a adus în
conflict cu Tarentum şi aliaţii săi din peninsulă. La nivelul anului 302 a.Chr. un alt paragraf controversat
al lui Titus Livius relatează operaţiuni militare romane împotriva generalului spartan, desfăşurate în aria
sallentină. Din nou, nu există motive suficiente pentru a respinge menţiunea lui Titus Livius. Intervenţia Romei poate fi explicată prin necesitatea de a-şi proteja aliaţii de la sud de Tarentum, care erau ameninţaţi de Kleonymos. Prinsă între Roma şi comandantul spartan, colonia doriană a trebuit să
găsească o soluţie diplomatică pentru a elimina cel puţin presiunea unuia dintre adversari. Anul 302 a.Chr. este cea mai plauzibilă dată pentru încheierea tratatului lacinian, care a justificat atacul tarentin
asupra flotei romane în 282 a.Chr. Acest acord garanta neamestecul romanilor în Magna Graecia iar
Tarentum, la rândul său, a făcut concesii, recunoscând statutul extern al aliaţilor pe care Roma îi avea în Apulia şi regiunea sallentină.