Consideraţii privind evoluţia conceptului de muzeu în România

  • Subiect: Procesul de geneză a muzeelor româneşti este în bună măsură similar celui din occident. Particularităţile istoriei românilor au făcut însă ca organizarea muzeistică să sufere unele întârzieri mai accentuate în Moldova şi Ţara Românească. Desele schimbări de domnie, rivalităţile familiilor feudale soldate adeseori cu confiscarea tuturor bunurilor, au făcut ca nucleele de colecţii înfiripate la curţile domneşti sau în casele unor mari boieri să se pulverizeze de timpuriu. Muzeele din Ţara Românească şi Moldova s-au constituit ca instituţii menite să afirme existenţa naţională a românilor, bogăţiile faunei şi florei pământului românesc. Dacă în secolul al XVIII-lea se cunosc patru muzee, între 1800-1864 sunt înregistrate 11 instituţii, dintre care 4 au profil mixt, 3 sunt de ştiinţele naturii, 2 de artă şi 2 de istorie. ln perioada 1865-1900 iau fiinţă 13 muzee, dintre care 6 cu profil mixt, iar 3 sunt de istorie. Ceea ce este de menţionat este faptul că în acest răstimp se cunoaşte şi un muzeu memorial constituit la Tg. Mureş în anul 1899. Intre anii 1900-1945, harta se îmbogăţeşte cu cca. 50 noi muzee. De data aceasta cele mai multe sunt de istorie (19), 8 au caracter mixt, 7 sunt etnografice, 1 este tehnic. In perioada 1946-1973 sistemul muzeal naţional creşte cu 65 noi unităţi. Analizate pe baza profilelor aceste muzee acoperă o arie mult mai largă. Reflectând grija statului faţă de marele personalităţi ale poporului român, numărul muzeelor memoriale a sporit cu încă 61 unităţi.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Peuce
  • Editura: Muzeul Delta Dunării
  • Loc publicare: Tulcea
  • Anul publicaţiei: 1977
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: VI; anul 1977; subtitlu: Studii şi Comunicări de etnografie şi muzeologie susţinute la cel de-al doilea Colocviu, Tulcea, 2-5 iunie 1974; serie veche
  • Paginaţia: 327-331
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  2 / 25   >  >|