Prima vârstă a fierului în bazinul Argeşului şi până la Valea Mostiştei (Muntenia centrală, România)

  • Subiect: Arealul supus analizei are drept „hotare” la vest partea răsăriteană a bazinului râului Argeş, cel mai însemnat reper hidrografic al Munteniei Centrale, iar la est Valea Mostiştei. Cele două cursuri de apă, precum şi „graniţa” de sud, anume Dunărea, ale spaţiului enunţat, au constituit şi în perioada Hallstattului Timpuriu şi Mijlociu zone atrăgătoare pentru diferitele comunităţi umane. Investigaţiile arheologice, mai vechi, dar şi cele recente, efectuate pe malurile Argeşului, precum şi ale apelor sale secundare din stânga sa, au dovedit că Bronzul Final s-a exprimat printr-o mixtură culturală, cu rădăcini în culturile Tei, Zimnicea-Plovdiv şi Coslogeni. Notabile în acest sens sunt aşezările fortificate ale culturii Radovanu din situl eponim şi de la Popeşti–Nucet. Hallstattul Timpuriu de pe Argeş, Dâmboviţa şi Colentina a fost documentat în siturile de la Popeşti-Nucet, Mogoşeşti, Mironeşti, Pantelimon, Bucureşti–Ciurel şi Militari–Câmpul Boja. Cele mai recente reevaluări au demonstrat că se poate vorbi de două secvenţe, definite drept Ha I1 (ceramică de tip Novaci) şi Ha I2 (ceramică de tip Popeşti). Trebuie notat însă că nu toate descoperirile din Hallstattul Timpuriu se circumscriu celor două faze. Amintim aici, de exemplu, Bucureşti-Militari-Câmpul Boja şi Căţelu Nou, unde au fost descoperite recipiente cu toarte supraînălţate prevăzute cu „ansa cornuta”, dar şi ceramica de „tip Susani”, găsită la Chitila. Argeşul Inferior, împreună cu apele sale secundare din stânga sa, intră începând cu Hallstattul Mijlociu în aria de răspândire a complexului Basarabi. Semnificativ este că, alături de multe situri de mici dimensiuni, identificate pe malurile râurilor Dâmboviţa, Colentina, Pasărea, Ciorogârla, pe Argeş au putut fi investigate două aşezări fortificate: Mironeşti–Malul Roşu şi Popeşti–Nucet. Ambele situri au fost prevăzute cu valuri de pământ, Popeşti beneficiind şi de şanţ de apărare. Situaţia culturală a Văii Mostiştei diferă în Hallstattul Timpuriu faţă de Argeş. Cercetările arheologice au permis descoperirea unui şir de puncte cu materiale hallstattiene de sorginte transilvăneană, de tip Mediaş. Acestea au fost depistate atât pe malul drept al râului, cât şi pe cel răsăritean: Coconi, Sultana, Ulmu, Preasna, Preasna Veche, Gostilele, Mataraua, Vlădiceasca. Hallstattului Mijlociu, în speţă complexului Basarabi, i-au putut fi atribuite numai câteva aşezări (Grădiştea Mică, Surlari, Odaia), ceea ce, în actualul stadiu de cunoaştere al perioadei respective, ne arată că Mostiştea, se pare că, nu a reprezentat o zonă atractivă pentru comunităţile Basarabi.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Din preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul cercetărilor arheologice de la Babadag (1962-2012). Actele conferinţei „Lower Danube Prehistory. 50 years of excavations ar Babadag”, Tulcea, 20-22 septembrie 2012
  • Editura: Istros
  • Loc publicare: Brăila
  • Anul publicaţiei: 2013
  • Referinţă bibliografică pentru volum: anul 2013; seria Biblioteca Istro-Pontica. Seria Arheologie 9
  • Paginaţia: 461-486
  • Navigare în volum:  |<  <  17 / 22   >  >|