Mihai Bălaj (1909-1976), o viaţă în slujba luminării tinerilor generaţii

  • Subiect: Născut la 14 noiembrie 1909 in localitatea Roşiori, comitatul Satu Mare, Mihai Bălaj provine dintr‑o vrednică şi numeroasă familie de ţărani. Din cauza greutăţilor familiei este nevoit a se intreţine singur la Şcoala normală din Oradea, pe care o absolvă in 1930. Incă din timpul şcolii a fost atras de muzică, domeniu in care i‑a avut profesori pe cunoscuţii Ambrozie Iluţiu şi Francisc Hubic, fapt ce i‑a asigurat o temeinică pregătire. Sosit pe 1933 la Odoreu, sat in care deznaţionalizarea a avut cele mai nefaste urmări (romanii abia ştiau să se exprime in limba lor maternă), Mihai Bălaj infiinţează un cămin cultural, o bibliotecă şi un cor, pornind cu multă hotărare munca de răspandire a culturii romane. Un an mai tarziu este transferat la Iegherişte, unde, de asemenea, va intemeia un cor (cu care Ion Groşan va concerta la Ardusat in 1938), după care se stabileşte definitiv la Seini, unde obţine cateva rezultate remarcabile in activitatea ce o desfăşoară. Devine dirijorul corului, cu care participă la mai multe spectacole şi concerte corale, obţinand numeroase premii. Mihai Bălaj a fost un eminent dascăl, educand şi crescand zeci de generaţii, a semănat peste tot lumină, a fost un persistent şi profund cercetător al trecutului cultural al acestor locuri. S‑a distins şi ca un admirabil scriitor, ziarist şi neobosit activist in domeniul muzicii social culturale. A sprijinit tipografia locală „Viaţa culturală”, la care D. Hinoveanu şi‑a tipărit volumul de poezie Ţărmuri vechi. De asemenea, a fost alături de generalul Georgescu Pion in efortul său de a sădi in 1939 o inscripţie vie dedicată lui Mihai Eminescu, pe dealul Comja, considerat cel mai mare monument inchinat poetului naţional (116 m lungime şi 24 m lăţime). Această activitate este stopată temporar de declanşarea celui de‑al doilea război mondial şi de trimiterea sa pe front. In 1947 va relua conducerea corului, pentru ca, după 1950, Mihai Bălaj să devină profesor de limba şi literatura romană prin absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii şi Cluj. Din păcate insă, un stupid şi tragic accident pune capăt acestei vieţi la 19 martie 1976.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Acta Musei Porolissensis: ActaMP
  • Editura: POROLISSUM
  • Loc publicare: Zalău
  • Anul publicaţiei: 2012
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXXIV; anul 2012; seria istorie-etnografie
  • Paginaţia: 303-315
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  29 / 43   >  >|