O fibulă cu sfere de la Poieneşti şi orizontul La Tène C1 extracarpatic

  • Subiect: Fără a forma o grupă regională bine‑determinată, descoperirile extracarpatice „celtice” relativ sincrone (LT C1) formează un orizont distinct. Pentru denumirea acestui orizont s‑ar putea face apel la descoperirile funerare de la Glăvăneşti (în Moldova) şi Teleşti (în Oltenia). Acest orizont este ulterior orizontului „getic” al fibulelor tracice (grupa Zimnicea‑Peretu) care, la rândul lor, pot fi sincronizate deocamdată numai La Tène‑ului timpuriu (LT B1–B2). Pe lângă justificarea cronologică, succesiunea acestor două „orizonturi” are şi o justificare culturală. Inventarele fastuoase de la Agighiol, Peretu ş.a. reflectă structuri de putere „nord‑tracice” stabile care nu puteau coabita la Dunărea de Jos cu structuri de putere de sorginte intracarpatică („celtică”), aşa cum sunt cele oglindite de mormântul de la Teleşti. Cu alte cuvinte, contexte funerare, precum cele de la Teleşti sau Mezek, nu se puteau constitui la Dunărea Inferioară decât, mult mai probabil, după declinul structurilor de putere nord‑tracice. La rândul lor, modelele culturale central‑europene mediate de structurile de putere din Bazinul Carpatic şi‑au pierdut vigoarea, expresivitatea şi consistenţa la Dunărea de Jos odată cu formarea grupei Poieneşti‑Lucaşeuca. Fibula cu sfere şi cele două zăbale cu psalii circulare de la Poieneşti pot fi percepute ca exponente ale orizontului „celtic” extracarpatic. Prin analogie cu fibulele de la Wederath (mormântul 96) şi Kălnovo (mormântul 3), cea de la Poieneşti ar putea fi datată în prima jumătate a La Tène‑ului mijlociu (poate chiar în sub‑faza LT C1b!). Cea mai timpurie necropolă a grupei Poieneşti‑Lucaşeuca (respectiv, cea de la Poieneşti) nu putea fi organizată decât după disoluţia orizontului „celtic” extracarpatic. Contribuţia de faţă nu este menită tranşării chestiunilor legate de periodizarea precisă şi datarea absolută a tranziţiei dintre cele două orizonturi extracarpatice succesive – „celtic” (Glăvăneşti‑Teleşti) şi „bastarn” (Poieneşti‑Lucaşeuca). Începuturile celui din urmă nu pot fi însă determinate adecvat fără dezbaterea plenară a sfârşitului celui dintâi.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: EPOCA FIERULUI / L’ÂGE DU FER / IRON AGE
  • Vezi publicația: Materiale şi Cercetări Arheologice
  • Editura: Editura Academei Române
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 2022
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 18; anul 2022; serie nouă
  • Paginaţia: 75-82
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  7 / 18   >  >|