Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Muzeul viu

  • Subiect: Autorul aduce un omagiu Muzeului Vasile Pârvan din Bârlad. „Ce să evoc mai întâi aici? Pentru mine, Muzeul „Vasile Pârvan” nu înseamnă numai spaţiile lui, fondul de exponate şi colecţii: piese de arheologie, documente istorice, comorile de artă – mai cu seamă donaţiile Chiricuţă, atât de bogată şi valoroasă, Teodorescu şi celelalte, ca şi tot ce este la Pavilionul Guguianu, apoi celelalte ramuri muzeale, desigur. Elogiindu-le, cum merită cu prisosinţă, gândul meu merge cu preţuire şi recunoştinţă, către echipa Muzeului, în frunte cu directorul său, istoricul Mamalaucă, şi fragila, dar neobosita Alina Butnaru, organizatoarea ediţiilor anuale ale sesiunilor de comunicări ştiinţifice, pe teme – generic totdeauna incitante, fecunde, încununate de editarea - scripta manent – volumelor „Acta Musei Tutovensis”, sub îngrijirea nemijlocită a aceleiaşi robace şi competente muzeografe, nezgomotos, dar eficient dedicată muncii sale, mult dincolo de limitele unor obligaţii de fişă de post, într-un context administrativ, bine ştiut, de organigramă de muzeu blocată sine die, fapt de natură să ridice la puterea „n” binecuvenitele laude adresate întregii eroice echipe a Muzeului. Şi nu trebuie să uit că tot Alinei i s-a încredinţat şi misiunea onorantă, deloc uşoară, a monografiei Muzeului ajuns la centenar, cum la invitaţiile aceleiaşi, am fost şi eu, ca şi alţii, invitat la seri culturale, cel mai recent, de pildă, Ion Agârbiceanu – 50 de ani de la moarte. Dar ar fi de neiertat să restrâng ce scriu aici doar la muzeografii de azi. Are dreptul oare cineva – oricine ar fi acela – să uite, să treacă, aşa cum se spune, cu vederea, rolul crucial jucat de Doamna Arnăutu în îmbogăţirea colecţiilor Muzeului, graţie trudei, inteligenţei şi diplomaţiei d-sale, cu atât de valoroasa donaţie Dr. Chiricuţă, un dar imens făcut de celebrul oncolog clujean, cu rădăcini tutovene, bârlădene, Muzeului „Vasile Pârvan”? Niciodată. Muzeul de azi este creaţia, opera colectivă a lanţului de generaţii de custozi şi muzeografi, în faţa osârdiei, devotamentului şi rodniciei cărora mă rog/ne rugăm noi, toţi cei ce trăim acest ceas aniversar, să ni se primească adânca plecăciune a inimilor, a sufletelor şi a minţilor noastre.”
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Acta Musei Tutovensis: ActaMT
  • Editura: Demiurg
  • Loc publicare: Bârlad
  • Anul publicaţiei: 2014
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: IX-X; anul 2014
  • Paginaţia: 44-45
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  23 / 60   >  >|