TITLU în română: Arhitectura ecleziastică în secolele XIV-XV din Banat. Reflexia identităţii unui spaţiu de frontieră
Subiect: „Discursul propriu-zis privind evoluţia arhitecturii ecleziastice a fost construit pe
documentaţia arheologică acumulată în ultima jumătate de veac. Banatul, o provincie de frontieră în cadrul regatului medieval maghiar, a suferit pierderi catastrofale în domeniul monumentelor de cult, bisericile parohiale catolice şi ortodoxe, capelele de curte iind distruse în întregime. Discuţia relevă constrângerile venite din sfera surselor de cercetare, a monumentelor cu precădere. Veacul al XIV-lea, când sunt înscrise peste două sute de biserici
sub obedienţa diocezei Cenadului, a fost epoca de mare înlorire a arhitecturii ecleziastice. Planimetria monumentelor relevă adoptarea formelor speciice arhitecturii central europene, manifestări ale romanicului târziu şi ale arhitecturii gotice. Aşezat pe culoarul geograic al Dunării de jos apusene, Banatul a receptat în veacul al XV-lea inluenţe venite dinspre arhitectura sârbească. Ele se înscriu într-o tradiţie culturală a inluenţelor cu civilizaţia bizantino-balcanică, evidente cu precădere în arta minoră a secolelor XIII-XIV. Monumentele de arhitectură ecleziastică din secolele XIV-XVI relectă identitatea unui spaţiu de frontieră
medieval, unde s-au interferat două mari sfere ale civilizaţiei europene, cea central europeană, de care Banatul este legat în mod natural şi civilizaţia medievală bizantino-balcanică.”
