Corneliu Coposu în domiciliu obligatoriu (1962-1964)

  • Subiect: Studiul de faţă se referă la perioada in care Corneliu Coposu a fost trimis cu Domiciliu Obligatoriu in Bărăgan, la Rubla, pentru 24 de luni, incepand cu data de 9 iulie 1962. Arestat la data de 14 iulie 1947 de la sediul PNŢ, odată cu „lotul Tămădău”, a efectuat 15 ani de inchisoare, fiind judecat insă şi condamnat abia in anul 1955. Ajuns in mijlocul Bărăganului, a fost abandonat intr‑un cătun construit de către bănăţenii deportaţi in 1950. Perioada de domiciliu obligatoriu a fost, după declaraţiile ulterioare a lui Corneliu Coposu, o binefacere pentru el, cat şi pentru ceilalţi deţinuţi, pentru că, dacă ar fi trecut direct de la regimul dur al puşcăriei la viaţa agitată din Capitală, adaptarea ar fi fost mult prea grea şi chiar riscantă, fapt confirmat şi de către un medic. La ieşirea din inchisoare se găsea intr‑o stare de sănătate foarte precară. Arăta practic ca o fantomă, speriindu‑le chiar şi pe surori. Un alt efect al izolării la care a fost supus in inchisoare a fost acela că nu mai putea să vorbească. A făcut eforturi foarte mari, reinvăţand practic să vorbească, la fel ca un copil. A fost ajutat să‑şi revină de către mama sa, care a stat aproape tot timpul in comuna Rubla, pentru a fi aproape de fiul său şi de către sora sa, Doina, care era farmacistă şi ii trimitea medicamente.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Acta Musei Porolissensis: ActaMP
  • Editura: POROLISSUM
  • Loc publicare: Zalău
  • Anul publicaţiei: 2012
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXXIV; anul 2012; seria istorie-etnografie
  • Paginaţia: 289-301
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  28 / 43   >  >|