Subiect: În iunie 1917, Generalul Constantin Prezan a emis un ordin prin care a convocat un grup de artişti deja mobilizaţi, cu misiunea specifică de a păstra pentru posteritate imagini de război şi de a surprinde scene de pe front. Lucrările lor urmau să formeze nucleul colecţiei care avea să devină ulterior Muzeul Militar Naţional. Decizia a fost una avantajoasă: talentul lor a fost valorificat pentru a înscrie sacrificiile şi imaginile Primului Război Mondial în memoria naţională, iar vieţile artiştilor au fost cruţate prin evitarea expunerii directe la front.
Lista membrilor acestui grup seamănă cu un „Cine este cine” al pictorilor români celebri: Ştefan Dimitrescu, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Aurel Băeşu, Eftimie Hârlescu, Traian Cornescu, Petre Bulgăraş, Otto Briese, precum şi sculptori: Cornel Medrea, Oscar Han, Alexandru Călinescu, Dimitrie Mătăuanu, I. Iordănescu, Richard Hette şi Anghel Chiciu.
Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi le-a oferit un spaţiu de lucru, permiţându-le să finalizeze schiţele. Rezultatele acestor eforturi comune au fost prezentate publicului în două expoziţii organizate la Iaşi, una în septembrie 1917 şi alta în ianuarie 1918. Pe 30 martie 1918, după reunirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), expoziţia a fost mutată simbolic la Chişinău.
Un menţiune specială trebuie făcută pentru pictorul Costin Petrescu. Deşi nu a fost înrolat şi nu a făcut parte din grupul artiştilor mobilizaţi militar, Costin Petrescu a locuit şi a lucrat intens la Iaşi în aceeaşi perioadă. El a realizat pânze puternice şi a păstrat notiţe remarcabile despre viaţa din Iaşi, un oraş supraaglomerat, loc de întâlnire pentru refugiaţi civili din Bucureşti, soldaţi şi ofiţeri români de toate armele şi rangurile, militari ruşi afectaţi de ideile bolşevice, oficiali guvernamentali, personalul Misiunii Militare Franceze şi diverse aventurieri şi speculanţi.
Contribuţia artistică a acestor soldaţi-artişti, care prin decizia vizionară a conducerii Statului Major au fost cruţaţi de front şi trimişi să facă ceea ce ştiau cel mai bine, să picteze şi să sculpteze, păstrează vie pentru noi povestea, întreaga dramă a contribuţiei României la Marele Război, în culoare şi volum.
