Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

The National Peasants'Party dissolution, a new stage in Romania's sovietization plan / Desfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, o nouă etapă în planul de Ssvietizare a României

  • Subiect: Aflată sub ocupaţia Armatei Roşii, România a fost supusă unor transformări rapide, menite a anihila instituţiile democratice tradiţionale şi economia de piaţă în scopul creării unui stat tipic comunist care să reprezinte o copie fidelă a sistemului existent în Uniunea Sovietică. Un prim pas în această direcţie l-a avut instalarea prin forţă la 6 martie 1945 a guvernului Petru Groza. Alegerile, grosolan falsificate din 19 noiembrie 1946 au adus comuniştilor şi aliaţilor lor de parcurs mult necesara putere legislativă în stat. Opoziţia democratică reprezentată de Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat Independent a încercat prin toate puterile să se opună instaurării noii dictaturi. Lipsa sprijinului Occidental a făcut ca acţiunile partidelor istorice, conjugate cu cele ale regelui Mihai să fie zadarnice. Situaţia ţării la începutul anului 1947 ere dezastruoasă. La doi ani de la instalarea guvernului Blocului Partidelor Democratice, produsul intern brut reprezenta numai 48% din nivelul anului 1938. Jumătate din acest procent se plătea U.R.S.S.- ului ca despăgubire de război. Haosul şi dezorganizarea erau prezente în toate domeniile vieţii publice. În acelaşi timp, opoziţia a fost supusă unui bine regizat proces de anihilare. Mitingurile şi adunările acesteia au fost interzise, libertatea presei a fost suprimată, iar arestările şi chiar asasinatele se ţineau lanţ. La 18 ianuarie 1947 liderul Partidului Naţional Ţărănesc a lansat un „Apel către naţiune” în care, după ce demasca abuzurile comise de minoritatea care a confiscat puterea, chema cetăţenii la luptă contra dictaturii şi a tiraniei. Preşedintele P.N.Ţ Iuliu Maniu şi o serie de alţi lideri precum Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Ghiţă Pop, Nicolae Carandino, Emil Ghilezan şi Pan Halipa au elaborat o strategie menită a reorganiza partidul, a creşte influenţa lui în rândul populaţiei şi a contracara ofensiva comunistă. Semnarea Tratatului de pace cu România a consolidat guvernul Groza, care a decis să treacă la următoarea etapă a planului elaborat de Moscova׃ desfiinţarea partidelor de opoziţie. La 7 martie 1947 a început primul val de arestări masive în rândul partidelor istorice. Conducătorii acestora au adresat mai multe memorii de protest Misiunilor Aliate din România în care denunţau nerespectarea acordurilor internaţionale şi condiţiile inumane de detenţie׃ celule mici, neaerisite, supraaglomerate, paturi fără saltele, condiţii precare de igienă, lipsa asistenţei juridice şi interzicerea dreptului de a primi alimente şi medicamente. În preajma zilei de 1 mai atacurile liderilor comunişti împotriva membrilor partidelor de opoziţie care sunt numiţi „strigoi ai trecutului, trădători de neam speculanţi şi sabotori” se înteţesc, prevestind al doilea val de arestări care se va dezlănţui la 4 mai. În câteva zile, numărul celor întemniţaţi ajunge la circa 1000 de oameni. Ziarul „Scânteia” care era vârful de lance al Partidului Comunist scria că „fără lichidarea politică a celor 200 de familii româneşti din partidele istorice …nu se poate consolida temeinic democraţia”. Cei mai mulţi din cei arestaţi au fost încarceraţi la Piteşti în condiţii deosebit de grele urmărindu-se de fapt exterminarea acestora. Ministerul de Interne condus de Teohari Georgescu a dat dispoziţii ca raţia de hrană să fie redusă la 427 de calorii. Liderii partidelor istorice au avut mai multe întâlniri cu reprezentantul S.U.A. la Bucureşti B. Berry în care i-au prezentat evoluţia ultimelor evenimente, solicitând intervenţia guvernului american în vederea eliberării celor arestaţi. Din păcate, o reacţie oficială a Washingtonului s-a lăsat mult timp aşteptată. Abia la 5 iunie, misiunea militară americană trimitea o scrisoare generalului sovietic I. Susaikov locţiitor al preşedintelui Comisiei Aliate de Control, în care îi aducea la cunoştinţă condiţiile de detenţie de la Piteşti subliniind că închisoarea de acolo s-a transformat „…într-un mormânt de oameni vii asemănător lagărelor de concentrare naziste”. La 24 iunie guvernul Statelor Unite trimite o notă de protest Bucureştiului în care îşi exprima îngrijorarea faţă de sutele de arestări politice ce aveau loc in România. Nota avea un caracter ferm, făcând trimitere la încălcarea articolului 3 al Tratatului de Pace cu România. Pentru tara noastră, planul de acaparare deplină a puterii de către comunişti a fost elaborat de A. I. Vîşinski care l-a supus apoi spre aprobare lui Stalin. O etapă esenţială în derularea acestui proces o constituia anihilarea celei mai importante forţe de rezistenţă care era ţărănimea reprezentată în plan politic de P.N.Ţ. Scoaterea în afara legii a acestui partid presupunea organizarea unei diversiuni suficient de credibile pentru a putea justifica astfel o decizie radicală. Misiunea respectivă i-a fost încredinţată ofiţerului superior N.K.V.D. Pintilie Bodnarenko. Acesta, fiind pus la curent cu problemele existente în P.N.Ţ. la nivel de conducere, a prins un fir favorabil realizării unei diversiuni de amploare. De mai mult timp şi mai ales după alegerile din noiembrie 1946, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au analizat perspectivele politice ale partidului în condiţiile instaurării unei dictaturi de tip sovietic. Cei doi au ajuns la concluzia că era necesară trimiterea în străinătate a unei delegaţii reprezentative care să explice guvernelor şi opiniei publice occidentale realitatea din România. În acest moment al pregătirilor au intervenit agenţii comunişti care datorită unei trădări au regizat evenimentul de la Tămădău. În dimineaţa zilei de 14 iulie 1947 mai mulţi lideri ţărănişti au fost arestaţi în momentul în care încercau să se îmbarce în două mici biplane. Imediat, în întreaga ţară s-a declanşat o operaţie bine pusă la punct de arestări şi percheziţii în rândul conducătorilor Partidului Naţional Ţărănesc. Concomitent s-a dezlănţuit şi o furibundă campanie de presă împotriva ţărăniştilor cu scopul de a justifica scoaterea acestora în afara legii. La 18 iulie ca urmare a cererii formulate de Lucreţiu Pătrşcanu ministrul de Justiţie, Adunarea Deputaţilor a votat ridicarea imunităţii pentru 6 deputaţi ţărănişti׃ Iuliu Maniu, Grigore Niculescu-Buzeşti, Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia, Vasile Serdici şi Emil Ghilezan. Câteva zile mai târziu Gheorghiu- Dej, Ana Pauker şi Teohari Georgescu se întâlnesc la Snagov cu generalul Susaikov pentru a pune la punct ultimele detalii privind desfiinţarea P.N.Ţ. La 29 iulie în Consiliul de Miniştri conducătorii acestui partid sunt învinuiţi de atentat contra suveranităţii naţionale a României şi intenţia de a provoca un război civil, hotărându-se dizolvarea P.N.Ţ., închiderea sediilor şi a localurilor, confiscarea arhivelor şi lichidarea întregului patrimoniu. Protestele Occidentale faţă de această turnură a evenimentelor nu au putut diminua procesul de sovietizare a României.
  • Limba de redactare: engleză
  • Vezi publicația: Muzeul Naţional
  • Anul publicaţiei: 2006
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XVIII; anul 2006
  • Paginaţia: 357-384
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  23 / 24   >  >|