Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Restitutio un article publie par Alexandre A. Beldiman concernant sa derniere rencontre avec le roi Charles Ier

  • Subiect: Este vorba de republicarea „Ultimelor instrucţiuni" ale regelui Carol. Situaţia României în ajunul izbucnirei războiului mondial (21-31 iulie 1914), articol publicat de Alexandre A. Beldiman (1855-1924), ministrul României la Berlin, între anii 1896-1916, apărut în “Revista Vremei”, Bucureşti, IV (1924), nr. 5 din 20 aprilie, p. 9-14, publicaţie editată de către bine cunoscutul om politic Grigore Gafencu. Însemnările publicate de către Alexandru A. Beldiman au avut drept cauză publicarea de către germani şi sovietici a unor documente secrete referitoare la politica externă a fostelor guverne din ţările respective. In cazul de faţă era vorba de publicaţia germană „Vossische Zeitung” din Berlin, care, cu acordul Moscovei, a publicat o telegramă din 28 iulie 1914 adresată ministrului Rusiei la Bucureşti, Poklewski. In telegramă se făceau referiri la un demers al lui Alexandru Beldiman pe lângă guvernul din Berlin. Dar telegrama a mai apărut şi în Argus din 13 februarie 1924, precum şi în Manchester Guardian din 12 martie 1918, menţionându-se însă data de 18 iulie pentru telegramă. Insă Alexandru A. Beldiman şi-a făcut demersul la 26 iulie stil nou, ceea ce înseamnă că 18 iulie ori corespunde cu 31 iulie stil nou, ori este o greşeală de tipar. Din telegramă mai reiese că în cazul neatacării României de către Bulgaria, prima se va mobiliza în contra Rusiei, România devenind astfel „un trădător făţarnic”. După cum se ştie însă, la 28 iunie a fost asasinat arhiducele Franţ Ferdinand, la Saraievo. Pe 17 iulie Alexandru A. Beldiman a fost primit la Castelul Peleş de către Regele Carol I pentru a discuta conflictul austro-sârb. Iar pe 22 iulie Alexandru A. Beldiman trebuind să plece la Berlin, unde era ministru al României, Regele Carol I îl vizitează, pe 21 iulie, la Dârste, lângă Braşov, prin urmare pe teritoriul Transilvaniei ce aparţinea Austro-Ungariei, unde-şi avea reşedinţa şi dorea a se retrage, în 1915, când urma a împlini 60 ani. Discuţia dintre Regele Carol I şi Al. A. Beldiman a durat peste o oră şi încă nu se ştia nimic despre ultimatumul dat Serbiei de către Austro-Ungaria, ultimatum ce va fi remis pe 23 iulie. Pe 21 iulie se ştia doar de un eventual viitor demers în vederea aplanării conflictului, iar poziţia Rusiei era cunoscută – nu putea tolera un atac împotriva Serbiei. Un simplu conflict austro-sârb nu putea grav afecta România, însă o intervenţie a Rusiei da. Spiritul antirus nu prea era puternic în România, în schimb curentul potrivnic maghiarismului era de luat în seamă. Regele spera în calm şi nu concepea o neinformare din partea Germaniei a României asupra viitoarelor evenimente. De aceea, el cerea din partea Germaniei o prevenire din timp în cazul că nu s-ar putea evita un conflict cu Rusia. Pe de altă parte, Regele insista asupra prevederilor pur defensive ale alianţei secrete cu Puterile Centrale. La despărţire Regele ceru lui Alexandru A. Beldiman o reîntoarcere cât mai grabnică de la Berlin, după îndeplinirea misiunii sale, pentru a rediscuta viitorul - deci Regele nu credea într-o declanşare rapidă a războiului, mai ales că şi căile ferate ruse spre Austria şi Germania urmau a fi finalizate doar peste doi-trei ani. Alexandru A. Beldiman pleacă a doua zi, pe 22 iulie, la Praga află de ultimatum, iar sosirea la Berlin are loc pe 24 iulie seara. Pe 25 iulie primeşte o telegramă din partea lui Ion I. C. Brătianu, primul ministru al României, prin care i se cer informaţii despre părerea germană asupra situaţiei internaţionale. Răspunsul lui Alexandru A. Beldiman este dat pe 29 iulie, când redă şi aide-memoire-ul remis germanilor. Autorul însemnărilor constată, în 1924, că Rusia cunoştea deja pe 28 sau 31 iulie conţinutul acestui document ce era strict confidenţial ... Din descrierea evenimentelor şi acţiunilor diplomatice din perioada 28-1 iulie autorul însemnărilor ajunge la concluzia „cârma alianţei nu mai era ţinută la Berlin ... Soarta Germaniei a fost, dacă nu hotărâtă la Viena, dar lăsată în voia şovăielilor şi duplicităţii Cabinetului austro-ungar ... Guvernul german a fost în conflagraţia mondială fără a avea timp a-şi pregăti aliaţii”. Germania nu credea încă într-un apropiat război. Mobilizarea generală a Rusiei, din 31 iulie, a pus România în faţa faptului împlinit al izbucniri războiului mondial. O neconsultare a avut loc şi între Austro-Ungaria şi Italia, contrar articolului VII din Tratatul de alianţă încheiat între cele trei puteri - Germania, Austro-Ungaria şi Italia. Neintrarea României în război s-a datorat nepregătirii politice şi militare a ei. Iar rostul Consiliului de Coroană din 4 august autorul nu-l înţelege, socotindu-l un caz nefericit. Germania şi Austro-Ungaria erau oarecum mulţumite de inacţiunea României, de care doreau să profite pentru a nu avea obligaţiuni în caz de victorie. Iar Rusia dorea, ca şi în 1877-1878 să învingă singură, fără o cooperare cu România. În privinţa Bulgariei şi a atitudinii României, partea a doua din telegrama lui Sozonov este greşită. Intervenţiile lui Alexandru A. Beldiman pe lângă germani erau de a astâmpăra ostilităţile bulgare, datorate neîncrederii în declaraţiile oficiale ale conducătorilor bulgari. După informaţiile primite, Alexandru A. Beldiman telegrafia în ţară că Bulgaria va merge cu Puterile Centrale. Iar Rusia, prin spionaj, cunoştea parte din conţinutul intervenţiei şi de acţiunile diplomatice, aşa explicându-se forma afirmativă a primei părţi din telegrama lui Sozonov şi dubitativă a celei de a doua părţi. De aceea Rusia se considera victimă a agresiunii germane şi acuza România de „trădare” în cazul că s-ar adeveri ştirile referitoare la misiunea lui Alexandru A. Beldiman. Izbucnind războiul Alexandru A. Beldiman este nevoit să rămână la post, la Berlin, iar la 27 septembrie/ 10 octombrie 1914 Regele Carol I murea ... cei doi ne mai având posibilitatea a se revedea..
  • Limba de redactare: franceză
  • Vezi publicația: Muzeul Naţional
  • Anul publicaţiei: 2006
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XVIII; anul 2006
  • Paginaţia: 133-153
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  10 / 24   >  >|