Subiect: Abelard plasa scena păcatului nu atât în faptul în sine, cât în intenţia care
îl precede. Se evidenţia astfel, într-o manieră exclusivistă, naturala noastră tendinţă mistică. Mai înainte, Fericitul Augustin, prin a sa apoftegmă „non posse, non pecare", dezoculta doar un liber arbitru al faptelor, exilând păcatul în actul pur.
Mult mai nuanţat, D. Stăniloae desfiinţa o astfel de scolastică parcelare a omenescului, remarcând cu eficacitate intelectivă că ,,. .. lumea ne este, împreună cu timpul, graţie şi judecată". (D. Stăniloae -Ascetica şi mistica sau Teologia vieţii spirituale, Casa Cărţii de Ştiinţă, 1993, p. 160).
