Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Des aspects concernat a les epurations politiques de la presse Roumaine.1945 / Aspecte referitoare la epurările politice din presa română. 1945

  • Subiect: Domeniul presei scrise şi audio a fost supus unui intens proces de purificare pe criterii politice, proces care s-a înscris în ansamblul politicii generale a autorităţilor de a-şi subordona integral structurile statale şi ale societăţii civile, prin eliminarea tuturor celor care nu se încadrau pe coordonatele trasate de noii guvernanţi. Acest proces de excludere s-a intensificat după 6 martie 1945, odată cu preluarea conducerii ţării de către Guvernul dr. Petru Groza, dominat de către Partidul Comunist al cărui ţel era acela al instaurării unui regim totalitar. Legislaţia adoptată cu privire la procesul epurărilor politice a avut în vedere şi presa scrisă şi audio şi s-a caracterizat printr-un pronunţat caracter represiv, baza acestei legislaţii fiind Convenţia de Armistiţiu, încheiată la Moscova pe 12 septembrie 1944, între România şi Aliaţi. Punerea în practică a acţiunii de purificare a mijloacelor de presă scrisă a avut ca bază teoretică Legea nr. 102 pentru epurarea presei, publicată în “Monitorul Oficial”, nr. 34, din data de 12 februarie 1945. Epurarea politică a instituţiilor de presă scrisă şi audio a vizat redactori- şefi, redactori în cadrul instituţiilor de presă scrisă, realizatori de emisiuni radiofonice, personal administrativ şi tehnic. Vârful de lance al aplicării legislaţiei corespunzătoare l-a reprezentat Ministerul Propagandei Naţionale căruia i s-au alăturat alte departamente guvernamentale, cu precădere Ministerul Justiţiei prin intermediul Tribunalului Poporului ale cărui sentinţe au vizat şi importante personalităţi ale presei româneşti interbelice. Acestor instituţii guvernamentale li s-a adăugat Sindicatul Ziariştilor Profesionişti, organizaţie care trebuia prin însăşi existenţa sa să apere drepturile celor care activau în presă. Oficializarea înlăturării din structurile presei scrise s-a realizat prin Jurnale ale Consiliului de Miniştri, acestea fiind completate cu citaţii din partea Comisiei pentru Epurarea Presei, adresate celor avuţi în vedere de prevederile Legii 102 din februarie 1945. Anterior adoptării şi intrării în vigoare a Jurnalelor Consiliului de Miniştri prin care erau înlăturaţi din presa scrisă o serie de ziarişti, Ministerul Propagandei publica în “Monitorul Oficial” citaţii ale Comisiei pentru Epurarea Presei care funcţiona pe lângă Sindicatul Ziariştilor Profesionişti şi era subordonată departamentului guvernamental amintit. Pentru a se asigura că cei excluşi din presă nu vor acţiona prin diferite mijloace pentru a prezenta adevărata situaţie politică din ţară şi evoluţia spre un regim dictatorial de tip sovietic, autorităţile nou instalate în martie 1945 au procedat la aducerea în faţa Tribunalului Poporului a ziariştilor cuprinşi în Jurnalele Consiliului de Miniştri: Pamfil Şeicaru, Ion Dumitrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişanu, Ilie Popescu-Prundeni, Ilie Rădulescu, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr, Pan Vizirescu, Nichifor Crainic, Stelian Popescu. Ordonanţele judecătoreşti amintite cuprindeau şi ziarişti care au fost îndepărtaţi ulterior din mediul gazetăresc în conformitate cu prevederile Jurnalului nr. 993/4 iulie 1945 al Consiliului de Miniştri, respectiv Grigore Bălănescu şi Aurel Cozma. Singurul care nu figura în cele două Jurnale ale Guvernului, dar a fost trimis în judecată era gazetarul Grigore Manoilescu. Sfârşitul lunii mai a anului 1945 a constat în declanşarea procesului celor 14 ziarişti, majoritatea personalităţi de prestigiu ale presei româneşti: Stelian Popescu – director al ziarului “Universul”, Pamfil Şeicaru – fondator al publicaţiei “Curentul”, Nichifor Crainic – fondator al ziarului “Gândirea”, dr. Ilie Rădulescu – director al gazetei de extremă dreaptă “Porunca Vremii”, Ion Dumitrescu, Romulus Dianu, Alexandru Hodoş, Radu Demetresu-Gyr, Romulus Seişanu, Ilie Popescu- Prundeni, Aurel Cosma, Gabriel Bălănescu, Justin Ilieşiu, Nicolae Iliescu. Patru dintre cei prezentaţi au fost judecaţi în lipsă, respectiv Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Justin Ilieşiu şi Nicolae Iliescu. Cercul reprezentând procesul epurării politice în presă se închidea prin confiscarea averii celor excluşi din mediul gazetăresc, judecaţi şi condamnaţi, această ultima etapă constând în publicarea în “Monitorul Oficial” a unor Anunţuri judiciare ale Ministerului Justiţiei. Procesul epurării pe criterii politice a determinat participarea atât a structurilor guvernamentale (Consiliul de Miniştri, Ministerul Propagandei Naţionale, Ministerul Justiţiei prin intermediul Tribunalului Poporului), cât şi a reprezentaţilor Sindicatului Ziariştilor Profesionişti al cărui rol ar fi trebuit să fie acela de sprijinire a gazetarilor şi nu de participare, aşa cum s-a evidenţiat, la înlăturarea acestora din cadrul mijloacelor de presă datorită dorinţei lor de a-şi face datoria în slujba adevărului, formulând puncte de vedere care nu se integrau politicii oficiale a guvernanţilor, suportând astfel o serie de consecinţe extrem de dure, ajungându-se până la aceea a detenţiei pe viaţă
  • Limba de redactare: franceză
  • Vezi publicația: Muzeul Naţional
  • Anul publicaţiei: 2006
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XVIII; anul 2006
  • Paginaţia: 333-338
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  21 / 24   >  >|