Inele romane din colecţia colonelului D. Papazoglu aflate în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României

  • Subiect: Cele trei inele, discutate în rândurile următoare, se datează în secolul al III-lea p. Chr. şi au fost descoperite la jumătatea secolului al XIX-lea de Dimitrie Papazoglu. Introduse iniţial în colecţia acestuia, au ajuns ulterior în cea a Muzeului Naţional de Antichităţi, iar la începutul anilor ‘70 au fost transferate în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României. Primul inel (inv. 9667), montat cu un almandin de formă conică, se încadrează între inelele tipice secolului al III-lea prin veriga dreptunghiulară în secţiune şi umerii proeminenţi (Pl. I / fig. 1). În aceeaşi perioadă se poziţionează şi cel de al doilea exemplar (inv. 9668, Pl. I / fig. 2) montat iniţial cu trei pietre (se mai păstrează un almandin şi o piatră verde translucidă). Cel de al treilea inel (inv. 9665), de forma unei verigi simple (Pl. II), a fost descoperit într-un mormânt de inhumaţie de la Sucidava (Celei, jud. Olt). Pe suprafaţa şi interiorul verigii, în grafie greacă, este gravată următoarea inscripţie: ΒΕΙΝΔΡVHCOVAPOVΛΟΝ (exterior) şi BPΩΛΘΡΙC (interior). Pentru a evidenţia inscripţia literele au fost încrustate.
  • Limba de redactare: română; engleză
  • Secţiunea: Arheologie
  • Vezi publicația: Oltenia - Studii şi Comunicări
  • Editura: Muzeul Olteniei Craiova
  • Loc publicare: Craiova
  • Anul publicaţiei: 2018
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXV; anul 2018; seria arheologie-istorie
  • Paginaţia: 104-111
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  7 / 31   >  >|