Începuturile legislaţiei sanitare moderne româneşti (1874-1910)

  • Subiect: În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, România se confrunta cu o serie de dificultăţi legate de chestiunile sanitare: comunităţi lipsite de apă potabilă, viaţa precară, alimentaţia deficitară şi condiţiile de muncă jalnice. Ori salturile ştiinţifice de pe tărâmul medical, care se produceau în Europa occidentală, cu urmări benefice în modernizarea legislaţiei, nu a lăsat indiferentă elita politică autohtonă, care în urma dezbaterilor parlamentare şi a consultării celor mai titraţi medici români, a adoptat în 1874 prima lege dedicată domeniului sanitar. Suferind în 1877, 1881, 1885, 1893 şi 1898 numeroase modificări, legea a cunoscut transformări consistente, unele pozitive, care dovedeau că cel puţin la nivel teoretic, România dispunea la sfârşitul secolului al XIX-lea, de un sistem igienic şi sanitar centralizat, dar şi cu unele accente autonome la nivel judeţean, care încuraja pregătirea resurselor umane în cadrul intern al învăţământului medical aflat în plină dezvoltare.
  • Limba de redactare: română; engleză
  • Secţiunea: History / Istorie
  • Vezi publicația: Oltenia - Studii şi Comunicări
  • Editura: Muzeul Olteniei Craiova
  • Loc publicare: Craiova
  • Anul publicaţiei: 2019
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXVI; anul 2019; seria arheologie-istorie
  • Paginaţia: 363-371
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  25 / 31   >  >|