Transformarea socialistă a agriculturii - studiu de caz - localităţile Jeica şi Teaca din judeţul Bistriţa-Năsăud (aspecte socio-culturale)

  • Subiect: Comparând evoluţia procesului de colectivizare a agriculturii în cele două localităţi, se poate observa că ea prezintă asemănări acolo unde există aceleaşi realităţi etnice (intrarea printr-o mişcare colectivă în G.A.C. Jeica, respectiv intrarea în întovărăşirea din Teaca - pentru populaţia maghiară) şi deosebiri semnificative unde această realitate diferă, însă la aceste diferenţe concură şi factori sociali, economici, geografici respectiv populaţia maghiară din Jeica avea în medie aproximativ suprafeţe de teren între 7 şi 15 ha de pământ, fiecare având în această privinţă o linişte socială mai pronunţată. În acelaşi timp populaţia se ocupa majoritatea de agricultură, comparând, la Teaca structura socială este mai diversificată, pe lângă agricultori existând o intelectualitate sătească bine conturată (profesori, medici, preoţi), şi un însemnat număr de meseriaşi pentru care pământul nu avea o însemnătate primordială. Referitor la populaţia românească de aici, aceasta începe să pătrundă în localitate abia în secolul XIX (în 1850 existau 73 de familii de români venind aici din satele din jur). Intrând ca slugi şi servitori la populaţia de etnie săsească şi maghiară, vor fi mai dispuşi să cedeze tentaţiilor din propaganda oficială, şi nu numai asta ci pur şi simplu pentru a schimba printr-o oportunitate de moment o problemă istorică veche. Consecinţele acestui proces de transformare a proprietăţii funciare - private în proprietate socialistă-colectivă, nu pot face parte decât dintr-o listă încă deschisă. În strânsă legătură cu industrializarea masivă şi colectivizarea agriculturii a contribuit la probabil cea mai însemnată consecinţă a procesului – migrarea masivă de populaţie din mediul rural în cel urban. Astfel multe din satele şi comunele bine populate înainte de aceste evenimente, apar astăzi călătorului ca şi comunităţii subvieţuitoare şi peste măsură de îmbătrânite (la Jeica mai sunt astăzi în jur de 100 de oameni din 460 câţi existau în anul1950, toţi având peste 60 de ani); de asemenea s-au produs mutaţii în etica muncii, oamenii nu mai lucrează pentru că "oricum pământul nu este al lor" şi "fură ca să aibă cu ce trăi". La Jeica este atins chiar şi repaosul duminical, "oamenii or trebuit să lucreze şi duminica şi de atunci aşa o rămas".
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Istorie
  • Vezi publicația: Revista Bistriţei
  • Editura: Accent
  • Loc publicare: Cluj-Napoca
  • Anul publicaţiei: 2003
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XVII; anul 2003
  • Paginaţia: 295-306
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  25 / 46   >  >|