Românii ardeleni şi împăratul austriac. Avatarurile mitului "bunului împărat" - de la sfărşitul sec. XVIII-lea la perioada paşoptistă

  • Subiect: Pentru românii din Ardeal - ca de altfel pentru naţionalităţile din întreaga monahie austriacă - împăratul a fost investit în unele cazuri cu acest statut de salvator, a fost perceput şi invocat drept potenţialul mântuitor al românilor din starea politică şi socială mizerabilă în care se zbăteau; cel care ar ti putut înclina balanţa puterii în favoarea românilor. Însăşi credinţa în "bunul împărat" are valoare salvatoare prin faptul că reprezintă speranţa românilor în îndreptarea situaţiei lor, în triumful binelui asupra răului şi a adevărului asupra minciunii, este nădejdea care - în multe situaţii - le dă puterea de a trăi şi de a se lupta cu vitregia sorţii. În încercarea de a reconstitui această realitate istorică: credinţa în "bunul împărat" se impune clarificarea câtorva probleme: limitele acesteia - când şi cum a luat naştere, când şi în ce context dispare? - modul în care s-a manifestat de-a lungul existenţei sale. Mitul "bunului împărat" a fost inventat la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea ca un răspuns la speranţele şi intreprinderile politice ale românilor în vederea obţinerii unor drepturi care li se cuveneau şi care au fost încălcate de nobilimea maghiară în decursul timpului.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Revista Bistriţei: RB
  • Editura: Accent
  • Loc publicare: Cluj-Napoca
  • Anul publicaţiei: 2001
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XV; anul 2001
  • Paginaţia: 215-222
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  19 / 32   >  >|