- TITLU în română: Vestigii ale unor dialecte slave înlocuite de română (II)
- Subiect: Prezenţa unor toponime româneşti de origine slavă precum Lindina (Banat) şi Andolia (Ţara Bârsei) dovedeşte că românii au preluat aceste nume într-o epocă în care slavii încă mai pronunţau vocale nazale, deci înainte de secolul al XI-lea. Autorul foloseşte această observaţie contra teoriei imigraţioniste care presupunea că românii împrumutaseră toponimele din Transilvania de la slavi pe care îi găsiseră pe loc în sec. XII-XIII. Autorul este de acord că mai există slavi în Transilvania în sec. XIV-XV, doar că demonstrează că aceştia nu pot fi decât venetici de dată recentă, nu reminiscenţe ale unei populaţii stabilite cu mult timp în urmă. Este respins argumentul privind etimologia slavă a toponimului Săvădisla, acesta fiind dovedit ca având origine maghiară.
- Limba de redactare: franceză
- Secţiunea: Philologie
- Vezi publicația: Balcania
- Editura: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Naţională
- Loc publicare: Bucureşti
- Anul publicaţiei: 1945
- Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: VIII; anul 1945
- Paginaţia: 228-235
- Navigare în nr. revistă: |< < 11 / 26 > >|
- Realizatori:  PETROVICI, Emil (autor)
- Descriptori:  Săvădisla (aşezare modernă din România), slavi (populaţie medievală), lingvistică (disciplină), limba română (limbă medievală), toponim (nume de loc), Fundata (aşezare modernă din România), Lindina (aşezare modernă din România), vocală nazală (sunet)