Optimus şi optimus maximus în tehnica juridică romană: optima lex, optimum ius, fundus optimus maximus

  • Subiect: Utilizarea calificativelor de optimus şi optimus maximus în tehnica juridică romană şi sensul exact al noţiunilor de optima lex (o.l.) optimum ius (o.i.) şi fundus optimus maximusque (f.o.m.) au fost cercetate de romanişti nu ca atare şi în complexa lor corelaţie, ci oarecum in treacăt, în cadrul a numeroase lucrări privind cele mai variate probleme. Cercetarea unitară de filologie şi de tehnică juridică urmăreşte un întreit scop: a) să analizeze mai de aproape sensul exact al acestor expresii; b) să degajeze evoluţia istorică a acestui sens pentru fiecare din ele; c) să arate că cele două calificative împrumutate dreptului pontifical, optimus şi optimus maximus, au servit ca elemente fecunde de tehnică juridică la elaborarea unor noţiuni juridice originale, în legătură, pe de o parte, cu pluralismul sistemelor de drept la Roma şi cu structura ierarhizată a statutelor juridice, iar, pe de altă parte, cu procesul de formare a noţiunii de proprietate privată de tip quiritar.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Comunicări şi studii
  • Vezi publicația: Studii Clasice: StCl
  • Editura: Editura Academiei Republicii Socialiste România
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1968
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: anul 1968
  • Paginaţia: 185-206
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  19 / 80   >  >|