Un sens posibil al speranţei în mitul Pandorei

  • Subiect: Speranţa nu e un concept de la sine înţeles în gândirea greacă. Abia prin relevarea funcţiilor ei a putut fi valorificată acea structură complexă în măsură să totalizeze fiinţa umană. Căci speranţa e însuşi omul: fie conştiinţa lui catastrofică, fie afirmarea lui activă, pînă la triumf. Într-o asemenea concepţie, am putea spune că omul este o fiinţă elpidică; nu în sensul că „speră" (aşa cum se spune că este o fiinţă raţională), ci în sensul că-şi deschide un orizont. Înainte de a fi fiinţă raţională e o fiinţă „orizontică". Iată o adevărată definire a omului ce s-a şi dat desigur.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Comunicări şi studii
  • Vezi publicația: Studii Clasice: StCl
  • Editura: Editura Academiei Republicii Socialiste România
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1974
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: anul 1974
  • Paginaţia: 29-42
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  3 / 68   >  >|