Concepte clasice şi clasicizante în poetica tragediei la Scaliger

  • Subiect: Scaliger receptează şi elaborează într-o sinteză originală multiple influenţe teoretice şi literare: Aristotel, Horatius, Toma d'Aquino, B. Varchi, Euripide, Seneca şi elemente din creaţia dramatică originală a epocii. Redescoperirea Poeticii aristotelice în Cinquecento şi varietatea reacţiilor atitudinale faţă de aspectele esenţiale ale conceptelor de hedone (pentru Aristotel, concept de maximă importanţă, şi generalitate definind funcţia estetică a oricărui tip de artă), katharsis (concept secundar pentru Aristotel, dar principal pentru Scaliger şi, în general, pentru reprezentanţii teoriei artei-pedagog din Renaştere) şi pathos (relaţia şi, de fapt, sinteza celor două concepte, realizată de Scaliger în formula doctrina iucunda) are semnificaţia unui început de epocă în istoria culturii italiene.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Note şi discuţii
  • Vezi publicația: Studii Clasice: StCl
  • Editura: Editura Academiei Republicii Socialiste România
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1977
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: anul 1977
  • Paginaţia: 179-186
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  18 / 93   >  >|