Subiect: Studiul pune în evidenţă aspecte definitorii ale actului căsătoriei în familiile boiereşti din Ţara Românească şi Moldova în secolul al XVII-lea, pornind de la realitatea că aceasta, căsătoria, constituia temeiul fundamental al întemeierii unei familii. În societatea românească a secolului al XVII-lea, mai ales la nivelul elitelor sociale, familiei îi reveneau funcţiuni sociale multiple. Conştientizând din plin acest lucru, clasa boierească a vremii era foarte preocupată şi puternic implicată în ceea ce priveşte întemeierea noilor familii prin căsătorie. Căsătoria în familiile boiereşti se afla sub constrângerea a doi factori principali: normele cutumiare şi interesul social al fiecărei familii în parte. Între constrângerile cutumiare amintim: rolul decisiv al tatălui în contractarea căsătoriei; problema „purităţii” femeii în momentul realizării actului căsătoriei; compatibilitatea confesională; vârsta potrivită; autoritatea supremă a bisericii în „legalizarea” căsătoriei. Între interesele sociale cele mai frecvente amintim: compatibilitatea de stare socială între familiile celor doi tineri căsătoriţi; perpetuarea/sporirea averii familiei; facilitarea ascensiunii sociale şi politice; perpetuarea neamului etc. Fiecare căsătorie a căutat să îmbine aceste elemente într-o „cheie personală”, conform propriilor aspiraţii. În concluzie, în secolul al XVII-lea, se poate vorbi de o adevărată „strategie matrimonială” în familiile boiereşti din Ţara Românească şi Moldova.
