Educaţia patrimonială între identitate şi comunitate

Subiect: Politicile patrimoniale sunt un rezultat al percepţiei societăţii asupra a ceea ce merită păstrat din trecut pentru viitor. Cuvântul cheie este percepţie şi există dezbateri ample asupra a ce este şi ce nu este patrimoniu. Pentru o ţară în care importanţa patrimonială era aproape exclusiv legată de o viziune naţionalistă asupra istoriei, reevaluarea importanţei patrimoniului într-o societate democratică a devenit o sarcină aproape exclusiv comunitară. Presiunile comunitare bottom–up au atins un grad de maturitate important: avem din ce în ce mai multe ONG-uri care au ca misiune identificarea, păstrarea şi promovarea patrimoniului precum şi de profesionalizare a ocupaţiilor conexe activităţii patrimoniale. Totodată, responsabilitatea faţă de patrimoniu a devenit din difuză asumată, tranformându-se în subiect al dezbaterilor publice şi al asumărilor politice.
Limba de redactare: română (rezumat în engleză)
Secţiunea: Legislaţie Patrimoniu, Management Cultural, Educaţie Culturală
Vezi publicația: Patrimonium Banaticum: PB
Editura: Mega
Loc publicare: Cluj-Napoca
Anul publicaţiei: 2018
Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: VIII; anul 2018
Paginaţia: 341-348
Navigare în nr. revistă: |< < 20 / 24 > >|