Distribution of the species Zerynthia polyxena (Lepidoptera, Papilionidae), in natural and anthropic habitats in the Carpathian Piedmont between the rivers Buzău and Prahova (Romania), implications for its conservation

  • TITLU în română: Distribuţia speciei Zerynthia polyxena (Lepidoptera, Papilionidae), în habitate naturale şi antropice în Subcarpaţii dintre râurile Buzău şi Prahova (România), implicaţii pentru conservarea ei
  • Subiect: Zerynthia polyxena este o specie Palaearctică, distribuită de-a latul Europei până în Asia Centrală, în populaţii disjuncte, restrânse la habitate care oferă planta gazdă din genul Aristolochia şi habitate adecvate. Este o superbă specie-fanion pentru programe de conservare şi un remarcabil sistem-model pentru toxicologii care studiază mecanismele de rezistenţă împotriva efectelor genotoxice şi maligne, mortale, ale Acizilor Aristolochici, împotriva cărora această specie este imună. Spontană în mai toată Europa de sud-est (unde specia este în declin cu 6–30%), a dispărut din Germania şi Elveţia şi este relativ rară în tot vastul ei areal European, din pricina dietei steno-monofage şi cerinţelor de habitat relativ stricte. În România, este larg răspândită în populaţii locale disjuncte şi vunerabile în toate provinciile, hrănindu-se în special cu Aristolochia clematitis şi este listată ca specie periclitată în fauna Românei, în declin >30% şi specie Natura 2000 protejată de lege. Ca urmare, cunoaşterea distribuţiei actuale, a mărimii populaţiilor şi a tendinţelor dintr-o regiune este un obiectiv de mare importanţă, la care acest studiu aduce o primă contribuţie. Autorii prezintă aici peste 30 locuri unde au documentat existenţa, abundenţa şi informaţii despre habitat pentru această specie în Subcarpaţii dintre râurile Prahova şi Buzău în decursul a peste 10 ani de observaţii în teren. În ciuda aparenţei încurajatoare, populaţiile sunt mici şi foarte vulnerabile în special la folosirea fără discriminare a insecticidelor chimice, adesea nu doar în vii şi terenuri cultivate, dar şi pe terenuri virane-ruderale mărginind terenurile cultivate. Care ambele adăpostesc planta gazdă – buruiana A. Clematitis. Datele culese de autori indică prezenţa unor populaţii rezidente cu distribuţii şi abundenţe fluctuante între locaţii, având caracteristicile unei metapopulaţii, ceea ce creşte speranţele de conservare. Această primă tranşă de rezultate a impulsionat noi cercetări destinate validării ipotezelor formulate în acest cadru.
  • Limba de redactare: engleză; română
  • Secţiunea: Animal Biology / Biologie animală
  • Vezi publicația: Oltenia - Studii şi comunicări. Ştiinţele naturii
  • Editura: Muzeul Olteniei Craiova
  • Loc publicare: Craiova
  • Anul publicaţiei: 2018
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXXIV; nr. în TOM: 1; anul 2018; subtitlu: Proceedings of the 25th International Conference of the Oltenia Museum); seria ştiinţele naturii
  • Paginaţia: 127-134
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  20 / 39   >  >|