Rolul şi importanţa elitelor confesionale locale în cadrul reuniunilor învăţătoreşti greco-catolice naţionale

  • Subiect: In provinciile romaneşti aflate sub stăpanire austro‑ungară, invăţătorii romani de confesiune greco‑catolică şi‑au constituit şapte asociaţii profesionale, numite reuniuni, organizate după modelul reuniunilor de invăţători maghiari şi germani. Pentru păstrarea caracterului naţional, şcolile romaneşti şi organizaţiile invăţătoreşti şi‑au desfăşurat activitatea sub protecţia bisericii. Reprezentanţii clerului s‑au implicat activ in viaţa şcolară, iar in cadrul reuniunilor, funcţia de preşedinte ii revenea unui preot, care era de obicei vicarul pentru reuniunea centrală şi protopopul pentru reuniunea filială. Mandatul preşedintelui şi membrilor care făceau parte din biroul central al reuniunii era de trei ani, dar de obicei, reprezentanţii bisericii erau realeşi in funcţie pe termen nelimitat, uneori chiar 40 de ani, cum este cazul vicarului de Silvania, Alimpiu Barbuloviciu. Obligaţiile preşedintelui erau multiple dintre care exemplificăm: preşedintele reprezenta reuniunea in faţa autorităţilor sau a celorlalte organizaţii, urmărea ţinerea regulată a şedinţelor, convoca şi conducea adunările generale, controla activitatea funcţionarilor etc. In Transilvania şi Banat, mai marii bisericii greco‑catolice, incepand de la episcop şi mitropolit, pană la protopop sau preotul simplu de ţară, s‑au implicat cu toţii in susţinerea şcolilor romaneşti confesionale şi a reuniunilor de invăţători şi au contribuit la dezvoltarea intregului sistem romanesc de invăţămant.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Acta Musei Porolissensis: ActaMP
  • Editura: POROLISSUM
  • Loc publicare: Zalău
  • Anul publicaţiei: 2012
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXXIV; anul 2012; seria istorie-etnografie
  • Paginaţia: 61-70
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  7 / 43   >  >|