Arta românească şi cultura veneto-cretană în secolul al XVII-lea

  • Subiect: Problematica esenţială degajată de cercetarea raporturilor dintre arta românească şi pictura veneto-cretană în secolul al XVII-lea are în centrul procesului de transformare lentă a funcţiei imaginii religioase, deziconizarea acesteia sub presiunea picturii occidentale, exercitată prin intermediul veneto-cretan. Dacă în secolul precedent, şcoala veneto-cretană îndeplinise misiunea de catalizator al identităţii artistice româneşti în perimetrul post-bizantin, ea nu mai deţine acum decât modesta partitură de vehicul al unor inovaţii stilistice punctuale şi al unor tipare iconografice noi pe care ea însăşi nu le mai asimilează, punându-le doar în circulaţie pe orbita caietelor de modele. De fapt, în veacul al XVII-lea, pictura veneto-cretană nu mai există ca şcoală artistică relativ omogenă, ci, pur şi simplu, ca mediu în transparenţa căruia se zăreşte altceva, ca instrument de vindecare a reticenţei în faţa noutăţii stilistice şi iconografice, ca reţea prin care se transmit, sub formă de citate, datele formale ale barocului.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Relaţii în perspectivă istorică
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European: SECE
  • Editura: Institutul de Studii Sud-Est Europene
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1994
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: I; anul 1994; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene
  • Paginaţia: 107-112
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  11 / 16   >  >|