Corespondenţa beizadelelor lui Grigore D. Ghica (1832-1848). Contribuţii la cunoaşterea spiritului public din Ţara Românească

  • Subiect: La Serv. Colecţii speciale al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, în Fondul Brătianu, găsim corespondenţa soţiei şi a beizadelelor primului domn pământean, Grigore D. Ghica - Maria, Scarlat şi Dumitru Ghica - formată din 148 de scrisori din perioada 1832-1841 - şi 7 scrisori din anul 1848. Scrisorile - deşi nu se referă direct la probleme de politică internă şi externă, ci mai ales la chestiuni de administrarea averii familiale sau la procurarea de fonduri necesare pentru continuarea studiilor lui Dimitrie Ghica în Germania, ni se par interesante, din următoarele motive: 1. Este vorba de corespondenţa unor membri ai familiei Ghica, cunoscuţi prin participarea lor la viaţa politică dinainte şi după revoluţia de la 1848. 2. Găsim în aceste scrisori - în afară de chestiunile personale, de un interes secundar - şi referiri la persoane şi evenimente care întregesc întrucâtva imaginea noastră despre perioada regulamentară, reflectând aspecte ale relaţiilor cu consulii Marilor Puteri, situaţia economică a unor familii de boieri, obiceiurile şi moda timpului. Corespondenţa ne oferă deci elemente, dacă nu complet inedite, dar putând completa cunoştinţele noastre despre spiritul public din Ţara Românească între 1832-1841, adică într-o perioadă de efervescenţă social-politică bine cunoscută. Ceea ce ne aduc nou aceste scrisori ale Ghiculeştilor este viaţa unei familii de boieri în condiţiile noi create de Regulamentul Organic, educaţia primită, participarea lor la viaţa publică, ecoul unor evenimente politice etc. Ele ne oferă mărturii ale vieţii unei familii de mari boieri în preajma unor puternice transformări sociale, date noi despre criza economică şi falimentul lui Hagi Moscu, informaţii privind expedientele din care îşi asigurau aceste familii continuarea unui stil de viaţă aristocratic, viaţa bucureşteană şi a Curţii domneşti, relaţiile cu agenţii consulari şi cu oamenii politici străini. Corespondenţa reînvie atmosfera unui Bucureşti avariat de cutremur, vizitat de trupele de teatru străine, un Bucureşti în care balurile la Curte, nunţile boiereşti şi activitatea bancherilor vienezi sunt menţionate fugitiv, dar constant, în multe din scrisorile familiei Ghica. Pe de altă parte, schimbările de guvern, evenimentele revoluţionare şi intrigile din înalta societate, deşi povestite adesea pe un ton violent şi cu calificative neelegante, au calităţile de spontaneitate care transformă documentele în mărturii vii şi justifică interesul istoricului. Dacă la aceasta mai adăugăm şi cariera politică a beizadelelor după Unirea Principatelor, credem că putem demonstra utilitatea, ca izvor istoric al spiritului public din Ţara Românească, a acestei corespondenţe.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Varia
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European
  • Editura: Institutul de Studii Sud-Est Europene
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1994
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: I; anul 1994; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene
  • Paginaţia: 153-169
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  15 / 16   >  >|