Educaţie şi asistenţă în Ţările Române, la sfârşitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea

Subiect: Ideile principale ale secolului iluminist, despre instrucţia şcolară elementară şi sprijinul datorat copilului sărac, sunt prezente în actele emise de domnii români. Evident, cu unele corective impuse de specificul lumii româneşti. Educaţia rămâne un mijloc de a scăpa de sărăcie. Dar îi priveşte în primul rând pe reprezentanţii sărăciţi ai clasei privilegiate şi, eventual, pe reprezentanţii tipici ai populaţiei orăşeneşti. Instrucţia, alături de acordarea de mici privilegii şi subvenţii băneşti (vezi Cutia Milelor) sau de instituirea tutelei asupra fiilor de boieri risipitori (Epitropia Sărmanilor Evgheniţi) poate deveni o armă în arsenalul necesar menţinerii stabilităţii sociale. Mai puţini săraci, mai mult echilibru. Lecţia este veche şi constituie fundamentul oricărui tip de asistenţă acordată săracilor în timpurile moderne. În aceeaşi logică se înscriu şi preocupările pentru apărarea averilor minorilor orfani.
Limba de redactare: română
Secţiunea: Mentalitate şi politică
Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European: SECE
Editura: Institutul de Studii Sud-Est Europene
Loc publicare: Bucureşti
Anul publicaţiei: 1995
Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: III; anul 1995; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene. Mentalitate şi Politică
Paginaţia: 45-60
Navigare în nr. revistă: |< < 5 / 11 > >|