Termeni autohtoni şi de origine latină din domeniul pastoral în albaneză şi română

  • Subiect: Deşi continuă amândouă termeni din latină, albaneza şi româna au de multe ori alegeri diferite. În cazurile prezentate în acest articol, preluate din câmpul semantic al păstoritului, albaneza dezvoltă sensuri destul de depărtate de cele ale etimoanelor şi specializează semantic termeni care în latină nu fac parte din domeniul pastoral. Româna, cum era de aşteptat, fiind o limbă romanică, continuă familii de cuvinte, în vreme ce albaneza are împrumuturi izolate. Albaneza şi-a format un sistem de denumiri pentru „păşune”, care s-ar putea explica prin relaţii specifice de proprietate şi administrative privind utilizarea păşunilor de vară şi a celor de iarnă. În română le corespunde un sistem propriu de termeni latineşti cu evoluţii specifice. Cronologia formării unor astfel de serii de termeni este greu de stabilit în cazul unor limbi cu atestare târzie. Prudenţa obligă la precizarea că nu se poate spune când anume aceste împrumuturi latineşti devin termeni importanţi ai dreptului tradiţional albanez. Paralelele între albaneză şi română nu se datorează unor simple contacte şi împrumuturi reciproce explicabile printr-o simbioză continuată şi în secolele VII-IX.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Limbă şi societate
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European: SECE
  • Editura: Institutul de Studii Sud-Est Europene
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1996
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: V; anul 1996; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene. Mentalitate şi politică
  • Paginaţia: 49-56
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  7 / 18   >  >|