România la Expoziţia universală de la 1900

  • Subiect: Dacă la Expoziţia Universală de la 1867, Alexandru Odobescu îşi propusese să atragă pur şi simplu atenţia asupra existenţei Principatelor, în 1900, Dimitrie C. Ollănescu voia să marcheze cu certitudine poziţia economică, intelectuală şi politică a România în Europa vremii. Distincţiile obţinute, care au situat-o pe un excelent loc opt între ţările bătrânului continent erau o reflectare a intenţiilor Comisarului general român; în plus, presa însăşi vorbea cu dezinvoltură, deşi accentele ei păreau adesea generale sau formale, de accesul la civilizaţia occidentală a României sau de apartenenţa ei nu la Orient, ci la Europa estică. Cu toate acestea, frumoasele perspective ale României, precum şi clasicele (deja) tradiţii latine sau bizantine (stereotipuri legate de mitul unei istorii glorioase), pe care presa pariziană, în general, opinia publică franceză nu le-a uitat, păreau înnegurate de firea puţin dificilă a locuitorilor ei; într-o discuţie particulară pe care a avut-o cu Dimitrie C. Ollănescu, baronul de Rotschild i-a confirmat acestuia propriile ipoteze; românii erau cheltuitori, fanfaroni, pretenţioşi, snobi şi uşurei.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Identitate naţională şi construcţie politică
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European
  • Editura: Institutul de Studii Sud-Est Europene
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1998
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: IX-b; anul 1998; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene
  • Paginaţia: 119-142
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  10 / 11   >  >|