Pelerinajele mariale în societatea rurală din România: Dobrogea şi Maramureş

  • Subiect: Abordate din perspectiva antropologiei sociale, pelerinajele Sfintei Marii oferă o ocazie adecvată pentru testarea unor teorii şi resemnificarea unor concepte cheie. In ceea ce priveşte realitatea socială ca atare, de asemenea, ele relevă fenomene structurale şi de lungă durată. Schimbarea socială în unităţi de tip sat ori zonă rurală, integrarea generaţională ori invenţia culturală, sunt câteva din temele pe care pelerinajele mariale le pun în lumină. Autorul îşi propune conectarea acestor teme la realitatea constituită de pelerinaje în două arii culturale sensibil diferite ale României. Fără să insiste asupra unor explicaţii ale apariţiei lor, de tip genetic ori difuzionist, ipoteza asumată este că pelerinajele mariale, cu deosebire cele desfăşurate la mijlocul lunii august, ilustrează, cel puţin în cele două ariile culturale tratate, un model cultural omogen, chiar dacă funcţionând în diferite ipostaze. Abordarea subiectului pleacă de la cercetările de teren în satul Lăpuş (j. Maramureş), respectiv, mânăstirile de la Slava-Rusă, denumită şi Uspenia, şi Cilic-Dere (j. Tulcea).
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European: SECE
  • Editura: Editura Universităţii din Bucureşti
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1999-2000
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: X; anul 1999-2000; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene
  • Paginaţia: 77-98
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  7 / 11   >  >|